Pomenirea Sfintei Mucenițe Matroana, cea din Tesalonic
Sfînta Matroana era din Tesalonic, fiică de oameni sărmani, deprinsă a munci din greu ca să-și agonisească cele de trebuință. A ajuns slujnică la femeia conducătorului Tesalonicului, anume Pautilla, care era păgînă. Aceasta mergea să se roage la templul din cetate, însă Matroana, deși silită, nu a intrat niciodată să se închine idolilor, ci alerga la biserica creștinilor, unde se ruga fierbinte pentru răbdare și pentru liniștea sufletului. Aflînd motivul pentru care slujnica sa refuză să aducă jertfe idolilor, Pautilla a început a o bate și a o chinui în tot felul. Însă Matroana a răbdat totul pentru Hristos. Ea știa că nu greșise cu nimic stăpînei sale, știa că muncise din răsputeri ca să-i împlinească voile, și mai știa că, în fața lui Dumnezeu, toți sînt deopotrivă și fiecare va fi răsplătit numai după credința și faptele sale. Odată, deși a petrecut în închisoare patru zile, fără hrană și fără băutură, fericita nu s-a lăsat înfrîntă, ci a mărturisit că nici moartea nu o va îndepărta de credința în Hristos. Fiind iarăși aruncată în temniță, după mai multe zile de chinuri, și-a dat duhul, jertfă nevinovată, în mîinile lui Dumnezeu.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Rupert
Rupert de Salzburg este unicul sfînt local sărbătorit și dincolo de regiunile de limbă germană ale Austriei, în Irlanda și în alte părți. Este primul reprezentant tipic al călugărilor irlandezi itineranți. Sfîntul Rupert cobora dintr-o familie care stăpînea cu titlul de conte regiunile din partea de mijloc și de sus a Rinului. Această familie, numită a Robertinilor, era înrudită cu familia lui Carol cel Mare. Sfîntul Rupert a primit o educație mănăstirească de tip irlandez, și asemeni maeștrilor lui, s-a simțit atras de activitatea de predicator și propovăduitor itinerant al vieții creștinești. Sprijinit de contele Theodor de Bavaria a zidit o biserică pe lacul Waller, la 10 km de Salzburg. Opera sa a luat o mare dezvoltare și a avut o influență binefăcătoare din punct de vedere religios și cultural, datorită și celor doisprezece colaboratori pe care Rupert i-a adus din locul lui de naștere. Sfîntul Rupert a murit în ziua de Paști a anului 718. Rămășițele sale pămîntești sînt păstrate și venerate în catedrala din Salzburg zidită în veacul al XVII-lea. (C.Gh.)
Lasă un răspuns