Pomenirea Sfîntului Ioan, ucenicul Sfîntului Grigorie Decapolitul (sec. IX)
Sfîntul Ioan a părăsit lumea și a ales calea monahismului, intrînd ca ucenic la Sfîntul Grigorie Decapolitul. Cînd împăratul Leon Armeanul a început lupta împotriva sfintelor icoane, Cuviosul Ioan a mers la Constantinopol, împreună cu Sfîntul Grigorie și cu Iosif, făcătorul de cîntări, și a întărit pe creștini să stea puternici în mărturisirea dreptei credințe. După moartea Sfîntului Grigorie, și după căderea Sfîntului Iosif în mîna turcilor, Cuviosul Ioan a rămas la Constantinopol, punîndu-și viața în primejdie, ca un adevărat mărturisitor al credinței. Din îndemnul inimii, Sfîntului Ioan a mers să se închine la Sfintele Locuri, statornicindu-se la lavra Sfîntului Hariton. Nu după mult timp, la adînci bătrîneți, s-a mutat la Domnul și a fost îngropat într-o biserică din apropierea Constantinopolului.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Galdin
Sfîntul Galdin a trăit pe vremea împăratului Frederic Barbarossa. Era cancelar și arhidiacon al Bisericii din Milano. După moartea episcopului de Milano, a fost numit succesor și consacrat episcop de însuși papa Alexandru al III-lea, în ziua de 18 aprilie 1162. Totodată, i s-a acordat și demnitatea de cardinal, devenind primul cardinal de Milano. A dus o luptă energică împotriva ereziilor din vremea sa. Rîvna intensă de care a fost însuflețit a fost dovedită și de faptul că firul vieții lui s-a sfîrșit pe amvonul Bisericii, în 1176, după ce sfîrșise o înflăcărată predică împotriva ereticilor. Sfîntul Galdin și-a legat numele de instituirea unei opere sociale numită „Pîinea Sfîntului Galdin”. (C. Gh.)
Lasă un răspuns