SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Semnului Cinstitei Cruci a Domnului, ce s-a arătat pe cer, în Ierusalim

Arătarea semnului Sfintei Cruci s-a întîmplat după moartea celui dintîi împărat creștin, Constantin cel Mare, pe vremea cînd fiul său, Constanțiu, a luat conducerea Imperiului Roman. În anul 351, în ziua de 7 mai, la ceasul al treilea, s-a arătat pe cer semnul Sfintei Cruci a Domnului, strălucind cu o lumină negrăită, mai mult decît soarele. Tot poporul a privit semnul cu mirare și spaimă. Acest semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfîntului munte al Golgotei, pe care Domnul Iisus Hristos a fost răstignit, și s-a întins, ajungînd pînă la muntele Măslinilor. Se potrivea lățimea crucii cu lungimea sa, iar frumusețea ei era atît de împodobită, încît se asemăna cu fața curcubeului, atrăgînd privirea tuturor. Atunci, necredincioșii s-au umplut de rușine, văzînd cît este de mare puterea lui Hristos, Dumnezeul nostru, întru arătarea crucii celei dumnezeiești, dovedind astfel, cu fapta, că credința creștină este adevărată și mîntuitoare, și credința nu este alcătuită din înțelepciune omenească, ci de la Duhul Sfînt. Mulți păgîni s-au încredințat și au venit la Hristos, primind Sfîntul Botez și mărturisind pe Hristos Dumnezeu nostru, de o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfînt.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfintei Flavia Domitila

La sfîrșitul secolului I, Evanghelia lui Hristos a început să pătrundă și în rîndurile aristocrației romane. În anul al cincisprezecelea al lui Domițian (95 d. Hr.), Flavia Domitila, nepoata unui mare consul roman, împreună cu numeroase alte persoane, a fost deportată în insula Ponzo, deoarece a mărturisit pe Hristos. Se spune că doi dintre servitorii Flaviei, Nereu și Achileu, pe cînd Flavia se pregătea să se căsătorească cu Aurelian, fiul unui consul, i-au vorbit despre Hristos și despre valoarea și frumusețea fecioriei, și au convins-o să renunțe la căsătorie și să îmbrace vălul alb, semnul tinerelor fecioare încredințate lui Dumnezeu. Împăratul Domițian, vărul Domitilei, provocat de logodnicul respins, a surghiunit-o în insula Ponzo. Sperînd să înmoaie inima fostei sale iubite, Aurelian a organizat o petrecere fastuoasă, cu muzică și dans, dar chiar în timpul petrecerii el a căzut lovit de paralizie. Fratele său, pentru a se răzbuna, dă foc casei și, în imensul rug care s-a aprins, Domitila și-a sfîrșit viața ca victimă a iubirii sale față de Hristos. (C.Gh.)