Pomenirea Sfîntului Mucenic Talaleu
Sfîntul Mucenic Talaleu a trăit în zilele împăratului Numerian, în părțile Libanului. A învățat meșteșugul vindecării bolilor, ca să fie cît mai de folos oamenilor. Avea multă milostivire față de săraci, pe care îi căuta pe la casele lor și îi tămăduia de diferite boli. Pe lîngă această faptă bună, el nu primea nici un ban de la pacienții săi. Astfel, s-a învrednicit și de daruri apostolești, propovăduind cu îndrăzneală pe Hristos, mulțumindu-se, în loc de plată să aducă pe oameni la credință. Într-o zi, pe cînd era în Edesa și făcea tămăduiri după obicei, împăratul Numerian a dat poruncă să fie omorîți toți creștinii, ca să se stingă numele lui Hristos. A fost prins și Talaleu, pe care ostașii l-au dus în fața dregătorului Teodor. Mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos, soldații l-au bătut și au poruncit să-i găurească gleznele. Apoi, i-au brăzdat trupul cu unghii de fier și cu foc, dar nu au putut să-l clintească din credința în Hristos. Dregătorul, văzînd că nu a putut să-l înduplece în nici un fel, a hotărît să-l omoare și l-a osîndit, mai întîi să fie aruncat la fiare, care s-au îmblînzit lîngă el ca mieii. Atunci, dregătorul a dat ordin să li se taie capetele Sfîntului Talaleu și la doi ostași, Alexandru și Asterie, care, prin el, au crezut în Hristos.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Bernadin din Siena
Sfîntul Bernadin din Siena este unul dintre marii predicatori ai Evului Mediu. El s-a născut la Massa, lîngă Siena – Italia, în ziua de 8 septembrie 1380. A făcut studiile de litere, filosofie, dretp canonic, teologie, iar la vîrsta de 22 de ani a intrat în Ordinul Franciscan. După cîțiva ani, a început activitatea de predicator pe care o va continua pînă în ultima clipă a vieții. În anul 1444 a ținut ultima serie de predici din Siena și apoi s-a îndreptat spre Neapole, pentru a-și împlini promisiunea ce le-a făcut-o de a predica și lor. Oboseala l-a doborît și l-a istovit. S-a oprit în orașul Aquila, unde a murit la 20 mai 1444. Din predicile sale se desprind teme actuale: dragostea, unitatea, înțelegerea, dreptatea. Biciuia necruțător avariția noilor îmbogățiți, negustori, bangheri, cămătari, sensuali, pentru care recurgea la un joc de cuvinte numindu-i „senzuali” „fără aripi”, adică incapabili de a-și lua zborul și a se ridica măcar o palmă deasupra „averii” și a „proviziilor” lor. Avea cuvinte foarte aspre la adresa celor care „se leapădă de Dumnezeu pentru o căpățînă de usturoi” și împotriva „fiarelor cu colți lungi care rod oasele săracului”. „Dacă ai bunuri mai multe decît îți trebuie și mori înainte de a le împărți celor săraci, mergi direct în focul iadului”. (C.Gh.)
Lasă un răspuns