Pomenirea Sfîntului Apostol Carp
Sfîntul Apostol Carp era unul dintre cei șaptezeci de Apostoli, despre care vorbește Evanghelia Sfîntului Luca și a fost slujitor și ucenic al Sfîntului Apostol Pavel. Acești 70 de Apostoli au fost chemați de Mîntuitorul, ca să răspîndească pretutindeni cuvîntul Său, și îi trimitea înaintea Sa, doi cîte doi, pe oriunde avea El să meargă. Prigonirile cumplite, pe care le-au îndurat creștinii din partea împăraților păgîni, n-au îngăduit să se păstreze știri și istorisiri mai bogate despre ostenelile și jertfa lor.
Din epistolele Sfîntului Apostol Pavel aflăm că Sfîntul Carp a slujit marelui Apostol, ajutîndu-l la răspîndirea Evangheliei. El l-a găzduit, o vreme, pe Sfîntul Pavel, într-una dintre călătoriile lui. Cu acest prilej, Apostolul Pavel i-a lăsat un felon și niște cărți, despre care marele Apostol însuși amintește în Epistola sa către Timotei: „Cînd vei veni, adu-mi felonul, pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum și cărțile, mai ales pergamentele”.
Tradiția a păstrat știrea că Sfîntul Carp ar fi păstorit ca episcop în cetatea Veria, din Tracia, în care i-a întors pe mulți păgîni de la închinarea la idoli, la Hristos. El a propăvăduit cuvîntul Lui și în insula Creta, unde a primit în casa sa pe Sfîntul Dionisie Areopagitul. Acesta, la rîndul său, a mărturisit că Sfîntul Carp nu începea Liturghia pînă ce nu vedea un semn dumnezeiesc din cer. I-a învățat și pe evrei să creadă că Hristos cel răstignit este Dumnezeu adevărat și Făcătorul tuturor. Sfîntul Carp a fost ucis de cei care nu crezuseră.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Filip Neri
Filip Neri s-a născut la Florența, în anul 1515. Optimist din fire, s-a apucat de diferite meserii, chiar și de aceea de negustor, la San Germano, aproape de Cassino, pe cînd avea 18 ani. A studiat trei ani la Roma, apoi a părăsit studiile, și-a vîndut cărțile, după care s-a dăruit activităților de binefacere. A fost sfințit preot la 36 de ani și nu mult după aceea a întemeiat Oratoriul, o asociație de preoți care se ocupa îndeosebi cu educația tineretului. Filip a promovat și susținut studiile de istorie bisericească, îndrumînd spre această disciplină pe unul dintre preoții săi, Baronius, marele istoric de mai tîrziu. După 65 de ani, și-a restrîns activitatea la ascultarea mărturisirilor și la direcțiunea spirituală a nenumăratelor suflete care i se adresau. El le cerea tuturor să aplice principiile fundamentale ale Evangheliei, dragostea și umilința. Pentru a veni în ajutorul celor mai lipsiți, nu se sfia să cerșească ajutor, chiar pe stradă. Într-una din zile, un oarecare, supărat de insistența sfîntului, i-a tras o palmă. „Aceasta este pentru mine, i-a răspuns Filip surîzînd, acum dă-mi cîțiva bani pentru copiii mei”. Trăind în plină epocă de schimbări sociale și religioase, și-a exprimat punctul de vedere într-o formă grăitoare: „E posibil să restaurăm instituțiile umane prin sfințenie, nu să restaurăm sfințenia prin instituții”.
S-a stins din viață la 26 mai 1595, iar pe patul de moarte a simțit o mare durere pentru că se afla într-un așternut moale și curat, în timp de Hristos a trăit ultimele clipe pironit pe lemnul aspru al Crucii. (C. Gh.)
Lasă un răspuns