SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Cuviosului Visarion (sec. V)

Cuviosul Visarion s-a născut și a crescut în Egipt, într-o vreme cînd Biserica era tulburată de erezii. L-a iubit din tinerețe pe Hristos. A dorit să se păzească de păcat și a mers să cerceteze Sfintele locuri din Ierusalim. Acolo i-a întîlnit și i-a cunoscut mulți dintre Sfinții Părinți, precum și pe Sfîntul Gherasim de la Iordan, cel căruia îi slujea un leu, pe Sfîntul Eftimie cel Mare și pe Sfîntul Sava, care străluceau pe vremea aceea în Biserică, prin faptele lor bune.

Împlinit duhovnicește, Visarion s-a întors pe meleagurile natale și l-a ales îndrumător duhovnicesc pe Cuviosul Isidor. La îndemnul lui, Cuviosul a petrecut o viață aspră, în post și rugăciune. După buna sfătuire a fericitului Isidor, Sfîntul Visarion și-a împărțit săracilor toată averea și, primind de bună voie haina călugărească, s-a făcut monah într-o mănăstire din zona natală. Pentru dragostea lui pentru Dumnezeu, i s-a dat darul facerii de minuni și al rugăciunii cu lacrimi, pe care le folosea spre binele celor ce veneau la dînsul cu credință. Așa a murit după mulți ani Cuviosul Visarion, închinîndu-se lui Hristos.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Norbert

Sfîntul Norbert este întemeietorul Ordinului Praemonstratenzilor, numiți astfel pentru că își au originea în mănăstirea Praemonstratum, din nordul Franței. Norbert s-a născut în Germania, la Xanten, dintr-o familie nobilă, în anul 1080. Copilul cel mai mic, a fost nevoit să urmeze cariera militară sau bisericească. Din comoditate, Norbert a ales-o pe cea de-a doua. A fost sfințit subdiacon și a devenit stăpînul unor marii privilegii, marele elector de Colonia și împăratul Enric al V-lea făgăduindu-i un scaun episcopal. În timpul unei alergări prin pădure, Norbert a fost aruncat pe jos de un fulger. „Doamne, ce vrei să fac eu?”, a întrebat atunci, și i s-a răspuns: „Părăsește calea răului și fă binele!”.

Acest episod a fost începutul întoarcerii sale. A părăsit întîlnirile mondene și și-a luat conducător spiritual pe abatele benedictin din Siegburg. După exemplul pustnicului Londolfo, s-a retras în singurătate și a petrecut trei ani în rugăciune și pocăință. În 1115, a fost sfințit preot și s-a dăruit activității de misionar itinerant. Într-o zi, pe cînd se afla la Magdeburg și a participat la funeraliile episcopului, poporul l-a chemat episcop. Hotărît, bun organizator, dușman de moarte al compromisului, și-a făcut mulți prieteni și mulți inamici. Împăratul Lotar l-a numit cancelar al imperiului pentru Italia, și Papa Inocențiu al II-lea i-a dat jurisdicția peste Polonia. Deși a avut funcții înalte, Norbert nu a uitat regula călugărească. A murit la Magdeburg, pe 6 iunie 1134, la întoarcerea dintr-o misiune de pace în Italia. A fost canonizat în anul 1582 și a fost declarat patron al Boemiei. (C. Gh.)