Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Medard
Cel ce face milostenie din nedreptate, atunci să miluiească pe aceia pe care i-a asuprit. Că nu acela ce miluiește pe mulți este milostiv, ci acela ce nici pe unul nu asuprește, nici îi face nedreptate, pentru că cei ce nu se depărtează de la nedreptăți și aduc daruri lui Dumnezeu, aceia sînt neprimiți. Căci este scris: „Jertfele celor fără de lege, sînt urîte lui Dumnezeu”. Mai bine este a nu cîștiga o avere ca aceea, decît a o da lui Dumnezeu cu fățărnicie.
Iar pentru cei ce nu fac milostenie la săraci, zice Sfîntul Prooroc Isaia: „Cela ce-și astupă urechile sale, ca să nu audă pe săraci, și el însuși, cînd va striga nu-l va auzi nimeni”. Drept aceea, se cade a pune în minte mila și judecata, adică, să cîștigăm după dreptate și să împărțim milostenie, după cum este scris, ca prin aceasta să ne apropiem de Dumnezeu. Întru aceasta să se cerceteze cu dinadinsul fiecare pe sine și să se socotească: oare are bogăția din ostenelile sale din care voiește să aducă daruri lui Dumnezeu, ori, poate a făcut silă celor neputincioși, sau a jefuit pe cei de sub stăpînirea lui? Că, măcar de ești și stăpînitor, să nu faci silă, nici să jefuiești, ci, de ți se va întîmpla ție să ai stăpînire, să arăți, mai ales, dreptatea ta. Iar, de vei lua de la săraci și vei da la alți săraci, apoi mai bine este ție să nu jefuiești cele străine, nici să faci cu ele milostenie, ca să nu-ți faci jertfa ta urîtă, apucînd a o aduce din nedreptate? Ci, cu ceea ce voiești să miluiești pe alt sărac, mai bine să-l miluiești pe acela căruia i-ai făcut nedreptate. Că Dumnezeu nu primește jafuri și apucături. Pentru că milostenie din nedreptate nu se face, nici din blestem nu vine binecuvîntare, nici din lacrimi, veselie. Drept aceea, să ne rugăm în tot locul să ne socotim și să ne păzim și să ne silim a face poruncile Domnului, ca să aflăm odihna sufletelor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns