Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntei Luiza de Marillac
Definiția dragostei după Sfîntul Apostol Pavel sună cam așa: „De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște, și de aș avea atîta credință încît să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sînt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, nu gîndește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cît despre proorociri, ele se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfîrși; Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim”.
Sfinții Părinți nu au criticat niciodată bogăția oamenilor, ci modul cum aceasta a fost întrebuințată și spre ajutorarea celor nevoiași. Căci, bogaților le va fi greu să intre în împărăția lui Dumnezeu tocmai pentru că se zgîrcesc atunci cînd vine vorba să dăruiască ceva celor săraci. Să fii sărac nu înseamnă în mod obligatoriu să fii mîntuit, dacă mintea și sufletul nu se înalță către Dumnezeu. „O, bogați orbi, cei ce sînteți săraci de dreptate și îndestulați cu păcatele, adunînd cele de la săraci în casele voastre, cele ale întunericului veșnic. O, săracilor și păcătoșilor, cum, fiind pedepsiți de chinuitori pămîntești, pe Dumnezeu nu L-ați căutat? Oare n-ar fi fost mai bine să slujiți lui Dumnezeu? Știm că Cel ce știe neputința neamului omenesc nu-i grabnic la mînie și El nu are trebuință, de la nimeni, de nimic. Ci singur tuturor le dăruiește tot binele și-i sfințește și-i umple și-i satură din început și pînă la sfîrșit.
Iar restul oamenilor, cu nebunia voastră, uitînd frica de Dumnezeu, vă înfricoșați, vă năpăstuiți, vă goniți, vă chinuiți și vă smintiți. Sînteți credincioși, dar nu viețuiți după credință; știți, dar nu știți; auziți, dar nu auziți; vedeți, dar nu vedeți. Dumnezeu le-a spus oamenilor prin gura Proorocului Isaia: „S-a îngroșat inima poporului acestuia și cu urechile greu aude și ochii săi și-a închis”. Poate de aceea viața noastră este grea și urîtă. Este important să părăsim toate păcătele lumești: minciuna, desfrînarea, furtișagul, ura, gîlceava, răutatea și lăcomia, pentru care se bat bogații lumii acesteia. Și se luptă între ei, dornici să biruiască și pună stăpînire pe tot ce e în jur. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns