Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Robert Bellarmin
Sfinții Părinții au zis că frica de Dumnezeu se cîștigă din aducerea aminte de moarte și de muncile viitoare. Din cercetarea în fiecare seară a felului cum ai petrecut ziua, și iarăși dimineața a felului cum ai petrecut noaptea. Se zice că un frate l-a întrebat pe un bătrîn: Ce voi face părinte, ca să mă tem de Dumnezeu? La care bătrînul a răspuns: mergi de locuiește cu un om temător de Dumnezeu și acesta te va învăța. Cele împotriva acestora gonesc de la noi frica de Dumnezeu, adică neaducerea aminte de moarte și munci, neluarea aminte de noi înșine, necercetarea felului cum petrecem și trăirea fără de grijă, locuirea cu oameni fără frică de Dumnezeu și mai vîrtos îndrăznirea, adică nerușinarea de oameni, care este mai rea decît toate. Aceasta este adevărata pierzanie, că nimic nu gonește mai repede din suflet frica de Dumnezeu ca nerușinarea. De aceea, Sfîntul Agaton, cînd a fost întrebat despre nerușinare, a spus că se aseamănă cu o mare văpaie de foc, care cînd se aprinde, fug toți de dînsa, fiindcă arde și mistuie toate. Nu este altă patimă mai rea decît nerușinarea, care este maică a tuturor răutăților.
Îndrăznirea este de multe feluri: prin pipăire, cu cuvîntul, cu vederea. Din nerușinare ajungi la vorbă deșartă, la cuvinte urîte, la desfrînare, îndemnîndu-i și pe alții la rîs nerușinat. Nu e bine nici să împingi pe cineva, să iei ceva sau pe cineva cu sila și nici să te uiți la altul cu nerușinare. Pe toate acestea le face îndrăzneala, care sălășluiește în sufletul lipsit de frică de Dumnezeu, și din ea, puțin cîte puțin, ajungi la defăimare. Pentru aceea, Dumnezeu, cînd a dat poruncile legii, a zis: Faceți cucernici pe fiii lui Israil! Pentru că din neevlavie, din desfrînare și din nerușinare ajungi să nu-l cinstești pe Dumnezeu și să defăimezi poruncile Lui. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns