Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Petru Chanel
Un creștin, după ce s-a spovedit la sfîntul Epifanie, i-a cerut insistent binecuvîntarea să nu meargă la biserică într-o oarecare duminică, pentru că voia să călătorească undeva. Starețul i-a spus: Ascultă, fiule, Dumnezeu mi-a dat stăpînire să iert păcatele celor ce se pocăiesc. Dar nu mi-a dat dreptul să eliberez permisiuni și „liber” pentru săvîrșirea păcatului. Nu-mi cere, așadar, așa ceva, deoarece nu am dreptul să ți-l dau.
Un oarecare care se spovedise la sfîntul Epifanie s-a plîns acestuia: Părinte, mă mîhnesc că-mi lipsesc banii ca să-mi înfăptuiesc visele, să mai fac cîte ceva, să mă asculte copiii. Sfîntul l-a întrerupt: Ești sănătos? Da. Ai venituri? Am, și bune. Casă? Personală. Ei, sărmane, de ce nu slăvești pe Dumnezeu pentru cele ce le ai, în loc să te mîhnești pentru cele ce-ți lipsesc?
Într-o seară, sfîntul Epifanie a fost vizitat de doi tineri căsătoriți, medici, fiii lui duhovnicești. Soția, ruptă de oboseală din pricina muncii din timpul zilei, i-a spus: Părinte, asta e viață? De la 6 dimineața în picioare și abia acum am plecat de la spital. Tot în picioare am și mîncat. Și mîine, iarăși, la fel. Cît poate suporta cineva? Lucrul cel mai bun, fiică, ar fi fost ca în clipa aceasta să te gîndești la ceea ce ai. Întîi și-ntîi ai sănătate. Al doilea, prin faptul că ești medic, ți-ai realizat ceea ce ai dorit. Multe fete ar vrea să se afle în locul tău. Au încercat, dar n-au reușit. Al treilea e faptul că ai făcut o căsătorie reușită. Sute de femei la vîrsta ta plîng pe ruine. Din păcate, noi, oamenii, ne gîndim la ce ne lipsește și niciodată la ceea ce avem. Iată, ne-am gîndit vreodată să spunem: „Slavă lui Dumnezeu!”, că putem bea apă? Există mulți oameni care nu pot nici înghiți.
Odată, sfîntul, trecînd, într-o amiază de vară, pe o stradă a văzut pe trotuar două călugărițe cu rasele lor negre. Ș a spus în sine: Oare, este cu putință ca în cealaltă viață să nu aibă multă plată pentru această jertfa a lor? Nu numai că suferăa, astfel îmbrăcate, căldura verii pentru dragostea lui Hristos, dar constituie și un exemplu atît de puternic pentru toate aceste femei care, sub pretextul că nu pot suferi, chipurile, căldura, umblă pe jumătate goale.(Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns