Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntului Herve
Odată, un tîlhar a venit la sfîntul Zosima și l-a rugat: „Pentru Dumnezeu, fă milă cu mine, păcătosul, de vreme ce multe rele și păcate fără de număr am făcut, că doar m-oi curăți de răutățile mele”. Iar Zosima l-a învățat ce trebuie să facă și îndată l-a făcut călugar. După aceasta, i-a zis starețul: „Să mă crezi, fiule, că aici nu vei putea să petreci o viață așa cum trebuie, că de va auzi dregătorul, îndată te va lua. Ci, ascultă-mă și te voi duce la o mănăstire mai departe de aici”. L-a dus la mănăstirea lui Dorotei, la marginea Gazei. Acolo, fostul tîlhar a trăit nouă ani, a început să învețe Psaltirea și toată rînduiala călugărească. După aceasta, s-a întors iarăși la starețul Zosima, căruia i-a zis: „Părinte, fă milă cu mine, dă-mi hainele cele mirenești și ia-le pe acestea călugărești”. Sfîntului Zosima i s-a făcut milă și l-a întrebat: „Pentru ce, fiule, voiești să faci așa?” I-a răspuns fratele: „Iată că, după ce m-ai îmbrăcat în acest chip sfînt părinte și m-ai trimis la altă mănăstire, nouă ani am petrecut acolo și pe cît am putut am flămînzit și m-am înfrînat și, cu toată frica lui Dumnezeu, m-am supus în tăcere. Și știu că bunătatea lui Dumnezeu m-a iertat de relele mele cele multe. Dar, cînd merg în biserică, să mă împărtășesc la altar, îndată îmi stă înainte un prunc care-mi zice: Pentru ce m-ai omorat? Și în nici o zi nu mă slăbește, mustrîndu-mă. De aceea voiesc să mă duc părinte, ca să mor pentru pruncul acela pe care l-am omorat, pentru că eram fără de minte”. Dupa aceasta, tîlharul ajuns călugăr și-a luat hainele, s-a îmbrăcat în ele și a ieșit din mănăstire. A doua zi, cînd a ajuns în cetatea Diospolis, a fost prins imediat și omorat. Așa s-a dus la Domnul, curățindu-se de toate păcatele sale și intrînd în rîndul sfinților.
Lasă un răspuns