SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfinților Simion și Ioan pustnicul

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Laurențiu de Brindisi

Spunea unul dintre Sfinții Părinți: „Să mă credeți că nimic nu tulbură, nu scîrbește, nu rănește, nu pierde și nu mîhnește pe draci și pe însuși satana, decît a cugeta asupra psalmilor și a citit cu stăruință Psaltirea. Că, toate cărțile spre folos nu sînt nouă și nu putință supărare le fac dracilor, însă nu așa cum le face Psaltirea. Pentru aceia, să nu o trecem cu vederea pentru că, noi, cugetînd psalmii, pe de o parte, pentru noi înșine ne rugăm, iar pe de alta, îi blestemăm pe draci. Cînd zicem: Miluește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile mele, sau: Nu mă lepăda pe mine, în vremea bătrîneților, cînd va slăbi puterea mea, să nu mă lași pe mine, ne rugăm pentru noi. Iar cînd blestemăm pe draci zicem așa: Să învie Dumnezeu și să risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui toți cei ce-L urăsc pe El; Și iarăși mai putem zice: Risipește neamurile celor ce voiesc războaie și fapta desfrînării. Sau: Văzut-am pe cel necurat înălțîndu-se și ridicîndu-se ca cedrii Libanului și am trecut și, iată, nu mai era. Și l-am căutat și nu s-a aflat locul lui. Sau: Văzut-am pe cel necurat înălțîndu-se și ridicîndu-se ca cedrii Libanului și am trecut și, iată, nu mai era. Și l-am căutat și nu s-a aflat locul lui. Ori, putem zice: Armele lor să intre în inimele lor și arcurilor lor să se zdrobească. Groapă au săpat și au deschis-o și vor cădea în groapa pe care au făcut-o. Întoarce-va durerea lui la capul lui și nedreptate lui se va coborî pe creștetul lui. Cu unele cuvinte, ca acestea, blestemăm pe draci.”

Cel ce nu are frică de Dumnezeu întru sine este supus uneltirilor diavolului. Cel ce nu are frică de Dumnezeu întru sine este vinovat de focul cel veșnic. Unul ca acesta glumește, nu se teme, doarme fără de măsură, e plin de trîndăvie, de faptele sale nu se îngrijește, casa poftelor se face, toată deșertăciunea lumească se arată întru el, pentru că nu se teme de venirea Domnului. Unul ca acesta iubește patima, de odihnă se bucură, de chinuire fuge, smerenia o urăște, mîndria îl bucură. Deci, cînd va veni Domnul și-l va afla pe el nepregătit și bucurîndu-se de toate cele lumești, îl va tăia în două și-l va trimite întru întunericul cel mai dinafară. Și cine nu-l va plînge pe unul ca acela? (Constantin GHERASIM)