Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Profet Zaharia
Din învățăturile Sfîntului Ioan de Kronștadt: „Dacă multor creștini nu le place biserica și slujbele dumnezeiești, aceasta fiindcă sufletele loc nu sînt pregătite, nu au o anumită predispoziție pentru iubirea lor, n-au cultivat-o în ei din pricina afecțiunii pătimașe pentru cele ale vieții și, fiindcă nu cunosc Biserica, sensul ei, duhul ei, scopul ei. Mergeți la biserică, ascultați cu cea mai adîncă luare-aminte slujbele, cîntările, canoanele, citirile și vă veți obișnui cu biserica, o veți iubi: veți vedea, vă veți convinge cîte zăcăminte de viață, pace, mîngîiere se află în ea; numai în ea e lumină, putere, sfințenie, dreptate.
Cînd intrați în biserică în timpul slujbei este ca și cum ați intra într-o altă lume: pentru voi timpul parcă a pierit și începe veșnicia; auziți foarte adeseori laudă adusă Ființei veșnice – Dumnezeu, iar preotul înalță, în taină, în fiecare rugăciune, laudă Celui mai înainte de veci.
Creștinul trebuie să se îngrijească necontenit de educație sa duhovnicească, pentru care s-a și născut din nou în baia cea sfîntă a Duhului Sfînt dobîndind o nouă existență duhovniceasc și a fost pecetluit cu mir – ” pecetea Sfîntului Duh” – și s-a învrednicit de împărtășirea cu preacinstit Sîngele Domnului. Din voința lui Dumnezeu, Sfînta Biserică este cea dintîi și cea mai legitimă educatoare a sufletelor creștine. Nu există lucru mai important decît educația creștină. Judecați și socotiți singuri cît de mult ține Dumnezeu la aceste suflete raționale nemuritoare, răscumpărate cu Sîngele Însuși Fiului lui Dumnezeu, chemate din bezna neștiinței la lumina cunoștinței de Dumnezeu de Însuși Domnul, logodite și însoțite cu Domnul ca niște fecioare cu un Preacinstit Mire! Ce lucru bun este mîntuirea acestor suflete, cărora Însuși le dă drept mîncare și băutură Preacuratul Său Trup și Preacuratul Sînge, pe care El Însuși s-a legat să le educe duhovnicește prin aceste minunate, înfricoșătoare, de viață-făcătoare și dumnezeiești Taine! Ocupați-vă cu toții de educația voastră duhovnicească, cu toată luarea-aminte și osîrdia; ocupați-vă cu gîndirea la Dumnezeu, ru rugăciunea, cu cercarea de sine, cu osîndirea de sine, îndreptați-vă în toate privințele, stăruiți în virtutea blîndeții, smereniei , ascultării, răbdării, milosteniei, integrității, simplității, nerăutății, și stîrpiți toate gîndurile, poftele, năravurile, și patimile păcătoase.
Nepăsarea, nerîvna, lenea față de mîntuirea noastră sînt de toată mirarea! Fiindcă să ne gîndim numai cîte mijloace și cîtă putere ne-au fost puse la îndemînă spre mîntuirea noastră de mult-milostivul și atotputernicul Domnezeu”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns