Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Venceslau
Din învățăturile Sfinților Părinți: „Vezi vreun păcat mai greu decît a judeca pe aproapele? Dumnezeu îl urăște pe unul ca acela și își întoarce fața de la el precum urăște cineva pe un vrăjmaș al său. Oare nu sîntem datori a ne cutremura și a ne teme? Știți ce s-a întîmplat starețului aceluia care, auzind de un frate ce căzuse în desfrînare, zisese: «O, rău a făcut!». Oare, nu știți cît de înfricoșător grăiește de dînsul în Pateric? Că a adus Îngerul sufletul fratelui ce greșise și i-a zis: «Vezi, cel pe care l-ai osîndit, a adormit. Unde poruncești ca să-l pun? Întru împărăție sau la osîndă?» Și, iarăși, a zis îngerul către starețul acela: «De vreme ce tu ești judecător drepților și păcătoșilor, spune, ce poruncești pentru acest smerit suflet? Oare, îl vei milui pe el sau îl vei da chinurilor?» Astfel, starețul s-a minunat și s-a înspăimîntat de această hotărîre îngerească. A căzut cu fața la picioarele Sfîntului Înger și a luat iertăciune. Iar îngerul i-a zis: «Iată, ți-a arătat Dumnezeu ce este mai greu, adică, a judeca pe fratele tău. Niciodată să nu faci lucrul acesta din nou. Iată, de acum iertat esti.» De atunci, niciodată nu a încetat sufletul bătrînului din plîns pînă ce a murit. Atunci, ce vom lua noi, osîndind pe aproapele? Ce, ni se cade nouă, fiecăruia? A lua aminte la noi înșine pentru păcatele noastre. Căci numai lui Dumnezeu îi este cu putință a îndrepta sau a osîndi, pentru că știe așezarea fiecăruia și puterea lui. Într-un fel va judeca pe episcop, într-alt fel pe guvernator sau senator, în alt fel va judeca pe călugări sau pe oameni, în alt fel pe bătrîn și în alt fel pe tînăr, în alt fel pe bolnav și în alt fel pe cel sănătos. Cine va putea să știe acele judecăți ale Lui, fără numai El singur, Cel ce a făcut toate și știe toate?”
„Nu este de cuviință să ne lenevim la a noastră mîntuire, nici să trecem cu vederea vremea dată nouă spre pocăință. Este lucru foarte primejdios să nu ne pocăim acum și aici, pînă ce nu ne ajunge moartea. Că de acolo nu ne vom putea întoarce, de vreme ce nu este întoarcere, ci vom merge în pămîntul cel întunecat, unde nu este lumină, nici viață pentru păcătoși. Să ne lepădăm de răutățile lumești, să nu ne îmbrăcăm cu patimile trupești, cu nesațiul și cu beția și cu pofta desfrînării, stricîndu-ne sufletul și trupul. Că aici este vreme puțină. Să ne îngrijim de sufletele noastre și să căutăm mîntuirea noastră, să ne ostenim spre Dumnezeu, pentru păcatele noastre. Adică, nu astăzi să ne pocăim și să ne smerim, iar mîine să facem fapte mai rele. Căci cel ce se pocăiește de păcatele sale și, apoi, iarăși le face, ce sporește în pocăința sa, întorcîndu-se de la dreptate la păcat? Sau cum va fi auzită rugăciunea lui înaintea lui Dumnezeu? Că Dumnezeu gătește asupra lui mînia Sa. Pentru că, precum multă este mila Lui, așa sînt multe și certările Lui. Și pe fiecare îl judecă după faptele lui”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns