Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Grigorie cel Mare
A fost un oarecare om în Ierusalim, cu numele Sozomon, care, mergînd prin cetate, s-a întîlnit cu un sărac necăjit și, dezbrăcînd de pe el îmbrăcămintea, i-a dat-o săracului și s-a dus în drumul său. Cum soarele era pe asfințit, Sozomon a adormit și a avut un vis. Se făcea că era într-o casă minunată, în care era multă lumină și tot felul de pomi, cu multe feluri de roade binemirositoare, încît se plecau ramurile pînă la pămînt. Păsările cîntau în multe feluri, iar glasurile locr se auzea de la pămînă pînă la cer. La un moment dat, a venit la dînsul un tînăr, care i-a zis: „Vino după mine!” Și au mers împreună la un stîlp poleit cu aur. Printr-o ferestruică a văzut niște uși și case împodobite cu mărgăritare. Cînd a privit acolo, Sozomon a zărit niște bărbați cu aripi, strălucind ca soarele, care duceau patru lăzi. Cu toții au pus în preajma lui Sozomon lăzile respective și s-au oprit în loc așteptînd să mai vină cineva. La cîteva clipe a apărut un bărbat frumos care a ieșit din casă și a mers la îngerii care țineau lăzile și le-a zis: „Arătați omului acestuia că, de vreme ce a miluit pe săracul acela, dîndu-i haina, atunci pentru dînsul se păstrează lăzile acestea. Și a deschis o ladă, din cele de aur și a început să scoată cămăși și haine împărătești, pe care le-a întins: „Sozomon, oare sînt plăcute acestea înaintea ochilor tăi?” Iar el a spus: „Eu sînt nevrednic și a privi spre ele.” Și i-a arătat alte țesături cu aur și mult preț, cu felurite podoabe, cam o mie la număr, și l-a întrebat iarăși: „Cel ce dă săracului însutit va primi și viața veșnică va moșteni.” Apoi, i-a zis lui Domnul îngerilor: „”Ție îți grăiesc, Sozomon, iată, cît de multe bunătăți ți-am pregătit ție, pentru o haină, cu care M-ai îmbrăcat pe Mine, văzîndu-mă gol. Mergi, dar și mai fă și altele asemenea și se va da ție însutit.” Iar Sozomon a răspuns, fiind cuprins de frică și de bucurie: „Doamne al meu, oare așa vor lua toți cei ce fac milostenie la săraci?” Și i-a zis: „Cu adevărat, așa este. Că tot cel ce face milostenie, însutit va primi și viață veșnică va moșteni. Însă îți spun ție și aceasta, să nu te căiești pentru milostenie, nici să te îndoiești de cel sărac, cînd i-ai dat ceva, ca nu cumva, în loc de plată, să primești pagubă îndoită.” După ce a auzit acestea, Sozomon s-a deșteptat din somn și s-a minunat în sine de acel înfricoșător vis. Apoi, sculîndu-se a zis: „Dacă așa mi-a spus mie Domnul, atunci voi da săracului și celaltă haină a mea. Și, în cealaltă noapte a avut același vis. Sculîndu-se, a doua zi, și-a împărțit averea sa săracilor și, despărțindu-se de lume, s-a făcut călugăr iscusit. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns