Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Anselm
Din învățăturile părintele Epifanie, unul din marii duhovnici ai Greciei. Bogăția, slava, frumusețea sînt deșertăciuni, deoarece rămîn aici. Milostenia, însă, îngăduința și, în general, virtuțile nu sînt deșertăciuni, deoarece te însoțesc și în cealaltă viață.
Cînd ne ispitește dorința de bogăție, să ne comparăm pe noi înșine cu cei mai săraci decît noi și să nu ne cuprindă neliniștea. Însă, în privința virtuților, adică a bogăției sufletului, să ne comparăm cu cei mai înalți ca noi, duhovnicește, și să ne nevoim să urcăm și noi.
Celor ce-l întrebau, mereu, despre vremea celei de a Doua Veniri a Domnului, le spunea: Nu vă preocupați prea mult cu aceste lucruri. La ce vă va folosi cunoașterea timpului celei de A Doua Veniri? Oare, ca să apucați să va pocăiți? Să știți că ziua morții fiecăruia dintre noi este în esență și Ziua Judecății sale, deoarece de atunci înainte nu vom putea adăuga la cele făcute, nici vom putea lua ceva din ele. Și deoarece ziua morții noastre poate fi și cea de azi, să fim gata!
Împăratul David a fost pedepsit pentru recensămînt. De aceea, nici noi nu trebuie să numărăm faptele noastre cel bune (am făcut asta, sau aceea), sau virtuțile noastre (am asta sau pe aceea), ci să cerem mila lui Dumnezeu.
Să rugăm pe Dumnezeu să ne dea putere să ne aducem aminte de faptele bune pe care ni le fac alții și de faptele cele rele, pe care le facem noi altora, și să uităm faptele bune pe care le-am făcut noi celorlalți și faptele rele pe care ni le fac aceia.
Pentru cel smerit nu mă tem. Să facă păcatele cele mai grele și mai murdare, Dumnezeu, la sfîrșit îl va milui. Smerenia nu se pierde niciodată.
Trebuie să ne luptăm continuu împotriva păcatului. Mai bine smerenie în multe păcate, decît mîndrie în puține.
Numai atunci putem afla nădejde în Dumnezeu, cînd deznădăjduim complet de noi înșine. Diavolul ne îmbrîncește spre păcat, dar ultimul „da” îl spunem noi. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns