Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Amos
Cît trăim pe acest pămînt să ne străduim să semănăm roade bune pentru ca urmașii noștri să ne pomenească mereu. Cine seamănă desfătări trupești va secera stricăciune. Iar cel ce seamănă, în duh, rugăciune, ajunare și priveghere, din duh va secera viață veșnică. Nu trebuie uitat niciodată că numai păgînii trăiesc în plăceri și-n dulcegăriile acestei vieți, legea creștinilor fiind aceasta:fericiți cei săraci cu duhul, fericiți cei ce plîng, fericiți cei milostivi, fericiți cei izgoniți, fericiți cei curați cu inima, fericiți cei vorbiți de rău, fericiți cei ce se înfrînează, fericiți cei ce au păzit Botezul curat, fericiți cei ce pentru Hristos s-au lepădat de lumea aceasta, fericite sînt trupurile feciorelnicilor, fericiti cei ce priveghează și se roagă, fericiți cei ce văd mai înainte pe Cel ce va să vie să judece vii și morții și-și pregătesc răspunsul, fericiți cei ce lăcrimează în rugăciune și în cîntarea de psalmi.
Oare care Scriptură fericește pe cei ce cîntă sau rîd, sau pe cei ce se desfătează, sau pe cei ce se îmbată, sau pe cei ce se înverșunează și joacă la petreceri, sau pe cei ce iubesc lumea aceasta? Stăpînul nostru Iisus Hristos nu ne-a învățat acestea, ci, mai mult, le-a și osîndit, zicînd: „Vai vouă care rîdeți acum și vă desfătați, că veți plînge și vă veți tîngui!”. Toți cei care credem în cuvîntul Mîntuitorului Hristos, lăsînd calea cea largă, care duce la pierzare, să nu osîndim puțina vreme pe care o avem în această viață, ci să luptăm pentru a deveni creștini adevărați să dobîndim bunătățile cele nestricăcioase pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului păcătos nu s-au suit.
Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață să ne păzim de păcatele grele care stăpînesc ușor pe oameni: fugi de mîndrie, omule, deși ești bogat, ca nu cumva să ai pe Dumnezeu împotriva ta, și iubește smerita cugetare, deși ești mare, ca să te înalți în ziua judecății. Că vai celui trufaș, că acela, cînd va intra în mormînt, atunci învață cine este. Vai lacomului, că bogația trece, vai necredinciosului, că în vreme ce toți se luminează, el singur se întunecă. Vai, celui fără de lege, că se duce la Judecătorul aspru si drept. Vai trîndavului, că va căuta vremea pe care a cheltuit-o rău și nu o va afla. Vai celui ce se desfătează în această viață, căci se îngrașă precum un vițel spre junghiere. Fericit este cel ce călătorește pe calea cea strîmtă, căci va intra în cer purtător de cunună. Fericit cel ce multora le face bine, că va afla ajutători mulți, cînd va fi judecat. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns