Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Fericitei Ana Maria Taigi
Trei lucruri sînt cele pe care cu anevoie le cîștigă omul și care păzesc toate faptele bune: plîngerea, a plînge pentru păcatele sale și a avea înaintea ochilor moartea sa. Căci cel ce gîndește în toate zilele și zice întru sine: „Numai astăzi mai am de trăit în lume”, niciodată nu va greși înaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce așteaptă a trăi multă vreme, cu multe păcate se va acoperi. Celui ce se pregătește a da seamă înaintea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile sale, Dumnezeu se îngrijește a-i curăți toată calea de păcat. Iar cel ce hulește și zice: „Cine știe cînd voi ajunge acolo”, acela locuiește în răutăți.
Mai înainte de a face orice lucru, în fiecare zi, adu-ți aminte unde ești, și unde ai a merge, cînd vei ieși din trup. Să nu te lenevești de sufletul tău nici o zi; ia aminte la tine, ca de-a pururea să pomenești și să ai înaintea ochilor moartea și veșnicile munci. Să te gîndești și la cei ce acolo se muncesc și se chinuiesc. Vai nouă, căci, vrînd a ne muta de pe pămîntul în care păcatuim, ne facem griji îndelungate pentru lucruri pămîntești și stricăcioase. În vremea neiertatei noastre duceri de aicea, nu ne învrednicim a aduna nici un lucru. Vai nouă, că vom suferi întrebare, la înfricoșătorul Judecător, pentru toată fapta cea din viața pămîntească și pentru tot cuvîntul spus în deșert și pentru toate relele amintiri și necurate și pentru toate aducerile aminte ale sufletului. Ca niște nevinovați, în toată vremea vieții noastre sîntem, fără de grijă de sufletele noastre. Pentru aceasta ne așteaptă, acolo, focul cel nestins al gheenei și întunericul cel mai dinafară și viermele cel neadormit și plîngerea și scrîșnirea dinților și veșnica rușine, înaintea a toată zidirea, cea de sus și cea de jos. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns