Sinxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Roca
Sfîntul Atanasie cel Mare, în cuvîntul pentru cei morți, zice că trebuie să chemăm pe Hristos Dumnezeu aprinzînd untdelemn și lumînări pentru cel ce s-a sfîrșit întru credință. Că acestea sînt primite la Dumnezeu și multe răsplătiri vor aduce de la El. Pentru că undelemnul și lumînarea, pomelnicele și jertfa cea fără de sînge, sînt curățire. Iar facerea de bine la săraci face adăugire la toată răsplatirea cea bună. Așadar, să iei aminte, oricine ai fi tu, cel ce nu crezi cele zise, că oricare dintre oameni, care cîștigă puținul aluat al faptei bune, dar n-a apucat să-l facă pîine, deși voia, dar n-a ajuns să aducă la îndeplinire, fie pentru lenevire, fie pentru neîngrijire, fie pentru nebărbăție, ori pentru că a amînat din zi în zi, iar, sosindu-i moartea, l-a secerat pe el, mai presus de orice nadejde, chiar și numai aceasta nu va fi uitată de Dreptul Judecător. Pentru că, Stăpînul cel milostiv va îndemna, după moarte, pe cei mai apropiați ai lui să se sîrguiască spre milă și ajutorul celui răposat. Atingîndu-se Stăpînul de inimile lor, vor împlini ceea ce lipsea mortului. Iar cel ce a avut toată viața vicleană și amestecată cu spini și plină cu noroiul necurăției, care niciodată nu și-a venit în fire, ci, fără frică și fără simțire a zăcut în patimi, făcîndu-și poftele trupești și neavînd nici o grijă pentru suflet, dacă așa va ajunge la sfîrșitul său și va ieși din viață, aceluia nimeni nu-i va putea ajuta. Așa sînt toate cele ce se fac de el, încît de la nimeni nu poate să afle nici un ajutor, nici de la soție, nici de la fii, nici de la frați, nici de la rudenii, nici de la prieteni, căci nici Dumnezeu nu-l mai număra printre robii Sai. Deci, mai bine și mai plăcut lui Dumnezeu este ca fiecare din oamenii credincioși și iubitori de Hristos să se curățe pe sine, prin tot felul de faceri de bine, ferindu-se de toată necurăția și ținîndu-se de poruncile cele luminoase ale lui Dumnezeu. Ca, ajungînd la sfîrșitul sau, cu îndrăzneală, să zică Stăpînului: „Gata este inima mea Dumnezeule, gata este inima mea.” (Ps.107,1). Așa să întîmpine el pe îngerii ce vin la dînsul. Dar aceasta se întîmplă la puțini și de puține ori, după cum a zis Stăpînul, că puțini sînt cei ce se mîntuiesc. Dar și aceasta nu se spune fără tîlc, de Cel ce este tuturor înțelepciune, ci ca și cum cineva ar zice, minunîndu-se: „O, cît sînt de puțini cei ce se mîntuiesc.” De-ar pomeni cineva de cei străini și săraci, care nu au pe nimeni, ca să se ostenească pentru dînșii și nu pot lăsa vreo moștenire, pentru slujbe sau pentru daruri, ce vom zice de aceștia? Oare, fiindcă nu au pe nimeni și sînt străini nu se vor putea mîntui? Oare, este nedrept Dumnezeu, ca, adică, celui ce are, să-i ierte, iar celui ce nu are nimic, să nu-i dăruiască
iertare? Leapădă aceasta socotire de la tine, pentru
că drept este Dumnezeu. Și, ca un Drept va măsura bogăția celui ce nu are, iar, ca un înțelept, din lipsă va face belșug. Ca un puternic, va strica pe cel tare și va întări pe cel slab, iar, ca un Bun, va mîntui făptura mîinilor Sale. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns