Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Iosif
Duminică, 2 mai
Sinaxar ortodox și romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Atanasie, patriarhul Alexandriei și aducerea sfintelor sale moaște
Într-o zi, o femeie a mers o femeie la biserica Sfinții Trei Ierarhi să se spovedească. La dojenirile sfîntului Epifanie, referitoare la o îmbrăcăminte decentă, femeia s-a opus: Mă sufoc, din pricina căldurii, spunea. Nu mai pot! Atunci, sfîntul i-a aratat o fotografie ce o avea, ca amintire, cu membrii Asociației Sfinților Trei Ierarhi, bărbați și femei, făcută într-o vară, la începutul secolului nostru.
Îi vedeți pe aceștia? Vedeți cum erau îmbrăcați și bărbații și femeile? Era vară. Vedeți cum sufereau hainele închise, cravatele, sacourile, fustele lungi, mînecile lungi? Ce spuneți? Nu se încălzeau? Focul se afla înăuntrul nostru, nu vine din afară. Așadar, moda este aceea care face pe oameni să se dezbrace, și nu căldura.
O fiică duhovnicească a sfîntului Epifanie, educatoare, povestea:
«Părinte, de mult mă întreabă elevele mele sau chiar și unele doamne, dacă este rău ca femeia să-și taie părul. Mi se pare că mîntuirea sufletului nu depinde numai de asta, dar nu știu ce răspuns concret să le dau». Atunci, sfîntul mi-a povestit următoarele: Odată, un pustnic a mers să ia apa de la un izvor ce era departe de chilia lui. Mergînd, se gîndea: De ce să merg atît de departe și să mă obosesc? Voi merge să locuiesc mai aproape de izvor. Gîndindu-se la aceasta, a văzut un înger care-i măsura pașii.
Ce faci? il intreba pustnicul. Număr cîți pași faci, ca să ți-i răsplătească Dumnezeu pentru osteneala și răbdarea ta. Dacă e așa, a spus pustnicul, dacă Dumnezeu vrea să mă răsplătească și pentru pașii ce-i fac ca să merg și să iau apă, atunci voi merge încă și mai departe. După această povestire, sfîntul mi-a spus, ca o concluzie: Orice se face pentru dragostea lui Dumnezeu, El va răsplăti. Prin aceasta a lăsat să se înțeleagă că orice lucru care are legătură cu înfățișarea exterioară cuviincioasă primește răsplătire, atunci cînd se face pentru dragostea lui Dumnezeu.
Sfîntul Epifanie înclina în mod vădit înspre punctul de vedere ca femeile căsătorite să nu lucreze în afara casei lor. Spunea adesea că se bucură să viziteze casele fiilor lui duhovnicești ale căror femei nu aveau serviciu. Erau evidente ordinea, tihna, atmosfera călduroasă. Accentua adesea că femeile căsătorite ce lucrează au doi stăpîni: casa și familia lor, pe de o parte, și șeful sau clienții, pe de alta. Cu toate acestea nu impunea în mod constrîngător punctul său de vedere. Știa să distingă situațiile și să iconomisească acele cazuri speciale. Astfel, puteai vedea multe din fiicele lui duhovnicești că lucrează. Era cunoscător al nevoilor economice ale familiilor și, deseori, al insuficientelor venituri ale bărbaților-soți. Și în timp ce, pe lîngă altele, recomanda cumpătarea ca metoda cea mai potrivită de rezolvare a problemelor economice (asta o aplica sfîntul Epifanie), cu toate acestea nu propunea sărăcia de bunăvoie ca necesară pentru familii. Pe de alt parte, era informat că fetele tinere, astăzi, studiază sau își încep cariera lor înainte de a se căsători. N-a impus ca o condiție ca, dacă se vor căsători, să înceteze serviciul. Destule au făcut însă asta înainte să aibă copii. Sfîntul Epifanie lăuda fapta aceasta, dar n-o impunea. Ci, lăsa fiecare personalitate să se echilibreze precum îi dictau chemările personale, condițiile, nevoile și situațiile. Ceea ce-l interesa era sfințirea persoanelor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns