SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Prooroc Samuel

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Bernard

Din învățătura Sfinților Părinți: „Dacă vom viețui bine în viața creștinească și vom iubi adevărul lui Hristos și vom urma poruncilor Lui, atunci, vom fi pentru El ca și frați. Că El Însuși a zis: «Tot cel ce face voia Tatălui Meu, Îmi este Mie și frate și soră». Frate, ca unul ce împărățește împreună; și soră, ca unul ce împreună-moștenește; Deci, precum maica își iubește pe fiu, așa și noi să iubim pe Hristos. Atunci Tatăl și Fiul și Sfîntul Duh vor veni la noi și își vor face lăcaș întru noi. Atunci, se va lumina sufletul și se va lămuri mintea și se va sfinți inima. Se va îndulci cugetul, va înflori știința, vor sălta gîndurile, se va veseli duhul, se vor bucura toate mădularele sufletești, cele gînditoare. Se va înnoi omul cel noi și va fugi cel vechi. Vor dănțui îngerii, vor fi goniți dracii, se vor bucura drepții, se va tîngui potrivnicul. Se vor bucura Mucenicii, va plînge vrăjmașul. Vor lăuda Patriarhii, vor slăvi Proorocii, se vor întrista duhurile cele viclene și înșelătoare. De un suflet că acesta se va bucura Tatăl, se va veseli Fiul, bucuros va fi Duhul Sfînt. Într-un suflet ca acesta rîul darurilor va crește și izvorul vieții va curge. Soarele dreptății va străluci, stelele vor da raze, luna va lumina. Îngerii se vor mira, Arhanghelii se vor minuna, Serafimii vor lăuda, Începătoriile și Stăpîniile se vor umple de dulceață și, împreună cu un suflet ca acesta, vor zice: «Sfînt, sfînt, sfînt, Domnul Savaot, plin este cerul și pămîntul de mărirea Lui» și, iarăși, «Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pămînt pace, întru oameni bunăvoire.» „Cu un suflet ca acesta, Scaunele și Domniile vor binecuvînta. Atunci un suflet ca acesta se umple de negrăită bucurie și cu totul se luminează. Tot se înfrumusețează și se întărește, laudă și se minunează, se mîngîie și se mărește. Atunci își va lua plata ostenelilor și a durerilor pămîntești. Cu îndrăzneală va vorbi cu Dumnezeu și se va lumina cu lumina Feței Lui. Și izvorul cuvîntătoarelor Lui gînduri se va înnoi. Atunci, tămîia cea curată, a jertfei lui, bine va mirosi și rugăciunea cea adevărată a gurii lui se va arăata pe Jertfelnicul cel de Sus. Atunci, va lua de la Dumnezeu plată multă pentru privegherea lui și rugăciunile din miezul nopții și rugile cele de dimineață și de slavoslovie vor lua vrednica odihnă. Cine este meșter să spună sau ce limba va putea să grăiască sau care minte omenească va înțelege bucuria, odihna, veselia, slava, lumina cea pururea fiitoare, care se vor da, de la Dumnezeu, unora ca aceștia? Pentru că ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit. Sau cine va putea să spună sau să mărturisească sau să socotească necazul, durerea, strîmtorarea, rușinea, ocara, pedeapsa, plîngerea, tînguirea, chinurile, gheena, scrîșnirea dinților, rîul cel de foc, prăpastia iadului, tartarul, întunericul cel mai dinafară, viermele cel mîncător și neadormit, chinurile cele amare și diavolii cei nemilostivi, care sînt gătite celor ce nu se îngrijesc de mîntuirea lor? Că se vor chinui împreună cu diavolul aceia care trăiesc în veacul de acum, fără de nici o frică și nu iau în seamă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și nu vor să se pocăiască cinstit”. (Constantin GHERASIM)