SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Simeon Stîlpnicul

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Egidiu

Povestea un sfînt părinte despre un călugăr, cu numele Mina, care a fost diacon într-o mănăstire din Rait: „Acesta a ieșit de la o slujbă în lume si ce a patimit nu am aflat, ci numai știu că a lăsat chipul călugăresc și a rămas în lume. Iar după ce au trecut multe zile, acesta a mers în cetatea Antiohia, și, cînd trecea prin Seleucia, a văzut de departe mănăstirea Preacuviosului Simeon Stîlpnicul și a zis întru sine: «Mă voi sui și voi vedea pe marele Simeon», că niciodată nu-l văzuse. Iar după ce a ajuns el la stîlp și s-a apropiat, l-a văzut pe el Sfîntul Simeon, și prin puterea lui Dumnezeu s-a înștiințat că a fost călugăr și a avut slujba diaconiei. A chemat pe cel ce-l slujea și i-a zis: «Adu-mi foarfecele aici». Iar acela le-a adus. Zis-a Sfîntul Simeon către slujitorul său: «Bine este cuvîntat Domnul, tunde-l pe acela», și-l arăta cu degetul său, că erau mulți stînd pe lîngă stîlp. Iar acesta, minunîndu-se de cuvîntul Sfîntului a fost cuprins de frică și nu s-a împotrivit, cunoscînd că Dumnezeu a descoperit sfîntului despre dînsul. Iar după tunderea lui, i-a zis marele Simeon: «Fă rugăciune, diacone». Și făcînd el rugăciune, Sfîntul i-a grăit iarăși: «Să mergi la Rait, de unde ai ieșit». Însă el i-a spus: „Nu pot suferi rușinea de la părinți”. Simeon i-a zis din nou: «Să mă crezi, fiule, că nu e nevoie să te rușinezi de aceasta, că, te vor primi cu ochi blînzi și vor avea bucurie și veselie de a ta întoarcere. Și să știi fiule, că Dumnezeu va să facă semn cu tine, ca să cunoști că ți-a iertat ție păcatul acesta, că negrăita este bunătatea Lui».

După ce a venit la Rait, l-au primit părinții cu mîinile întinse și l-au dus în Sfîntul altar. Iar într-o Duminică, ducînd el Preasfintele Daruri ale marelui Dumnezeu și Mîntuitorului nostru Iisus, și deodată, au început să-i curgă ochii. Din acest semn, au cunoscut părinții, că l-a iertat pe el Dumnezeu de greșeală, după cuvîntul Sfîntului Simeon.

Un preot oarecare stătea într-o zi în fața bisericii și, deodată, un duh necurat a venit la dînsul în chip de nor întunecat și înnegrit și s-a pus ca un acoperămînt pe capul lui și l-a lipsit de lumină. Iar mintea i s-a luat și i s-au slăbit toate oasele și nu putea să grăiască; și, intrînd unii, l-au aflat ca pe un mort. A petrecut în boala aceea noua ani, neputînd a se întoarce pe sine pe altă parte, dacă nu-l întorcea cineva. Auzind rudele lui despre Sfîntul Simeon, au mers la Sfînt, ducîndu-l și pe preotul bolnav în pat. Ajungînd cam la doi kilometri de mănăstire, a zăcut acolo. Iar Sfîntul Simeon, stînd la rugăciune, i s-a descoperit despre preotul acela.La miezul nopții, a chemat Sfîntul pe unul din ucenicii lui și i-a zis: «Ia din apa aceasta și mergi degrabă și vei afla acolo pe un preot purtat pe pat; să-l stropești cu apa aceasta și să-i spui: Îți zice ție păcătosul Simeon, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoala-te și-ți lasă patul tău și vino la mine cu picioarele tale». Iar ucenicul, mergînd, a făcut după cuvîntul Sfîntului. Și s-a sculat înaintea Sfîntului. Atunci i-a zis lui: „Scoală-te, nu te teme, măcar de te-a și mîhnit pe tine diavolul nouă ani, ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu nu te-a lăsat pînă în sfîrșit să pieri. Că nu cu temere de Dumnezeu, ci și prea cu nedreptate ai stat în Sfîntul altar și, mai înainte de a afla adevărul, ai ascultat pe clevetitorii cei ce judecau în taină pe aproapele lor și fără de nici o vina asupreai pe unii, îndepărtîndu-i de împărtășirea Sfintelor Taine. Făcînd aceasta L-ai mîhnit pe iubitorul de oameni Dumnezeu. Drept aceea, se întărise asupra ta diavolul. Ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu și îndurările Lui s-au înmulțit spre tine. Însă mergînd la casa ta, pe cei care te-au nedreptățit îi vei afla rugîndu-se ție, cu multă durere, să-i ierți; precum a făcut Dumnezeu milă cu tine, așa și tu să faci milă cu dînșii”. A ieșit preotul cu bucurie și a făcut după cum i-a poruncit lui Sfîntul. (Constantin GHERASIM)