Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Timotei și Sfîntul Tit
„Fericiți sînt cei ce au iubit pe Hristos mai mult decît toate cele ale lumii și trăiesc departe de lume și aproape de Dumnezeu, împărtășindu-se de bucurii paradisiace încă de pe pămînt.
Fericiți sînt cei ce au izbutit să trăiască ascunși și, dobîndind virtuți mari, n-au dobîndit nici măcar un nume mic.
Fericiți sînt cei ce nu propovăduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o trăiesc și o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi și trădează.
Fericiți sînt cei se ce bucură cînd sînt clevetiți pe nedrept, iar nu atunci cînd sînt lăudați pe drept pentru viața lor virtuoasă. Aici este semnul sfințeniei și nu în nevoința seacă a faptelor trupești și în numărul mare al nevoințelor, care, atunci cînd nu se fac cu smereneie și cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simțăminte false.
Fericiți sînt cei ce preferă să fie nedreptățiți, iar nu să nedreptățească, și primesc în mod liniștit și în tăcere nedreptățile, deoarece ei arată de fapt, prin aceasta, că ei cred „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul” și pe Acesta Îl așteaptă ca să fie îndreptățiți, iar nu de oameni, și astfel termină de îndată cu deșertăciunea.
Fericiți sînt părinții care nu folosesc cuvîntul „nu” pentru copiii lor, ci îi înfrînează de la rău prin viața lor sfîntă, pe care copiii o imită și, bucuroși, urmează lui Hristos cu noblețe duhovnicească.
Fericiți și de trei ori fericiți sînt orfanii care s-aui lipsit de afecțiunea părinților lor, deoarece unii ca aceștia au izbutit să-și facă pe Dumnezeu ca tată al lor încă din această viață, avînd în același timp și afecțiunea părinților lor, de care s-au lipsit, depusă în Casa lui Dumnezeu, care crește cu dobîndă”. (din „Cuviosul Paisie Aghioritul – Epistole către cer”)
Lasă un răspuns