Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Ludgeriu
Oamenii care trăiesc în această lume nu se lasă de ceartă, dacă nu-și iau lucrurile, pe care ei le consideră ca aparținîndu-le, cu un cîștig. Adică iau camătă ca preț al adevărului, ca și cînd începul răutății și al asupririi este dreptul lor. Pentru aceasta, cei ce iau camătă, se numesc necurați și aspri și sînt urîți înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Din această cauză, la creștini, gîndul și chiverniseala din camăta este un lucru lepădat cu totul și considerat o defăimare. Acest fapt a fost precizat de Proorocul David cînd a vorbit despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul căreia nu lipsește camăta și vicleșugul. Același mare prooroc a făcut și mențiunea despre cel drept: „Argintul său în camăta nu l-a dat.” Și iarăși mai scrie David: „De camătă și de strîmbătate va izbăvi sufletele lor.” Sfaturi în acest sens apar și în cartea „Proverbe”: „Să nu-ți înmulțești bogăția ta din camătă și din dobîndă, ci să miluiești pe cel sărac ca să te mîntuiești.” Iar Legea poruncește, zicînd: „Celui de o credință cu tine, să nu-i dai din camăta argintului și a bucatelor, nici din cea a roadelor.” Și iarăși: „Lucrurile tale să nu le dai în camăta.” Iar în cartea „Eclesiastul”, tot din Sfînta Scriptură, pentru cei ce se îmbogățesc din camăta și din strîmbătate, este scris: „Este o nedreptate pe care am văzut-o sub soare, bogăție adunată din camătării, care piere rău în gîlcevi, și nu se va curăți sufletul acela de păcat și toate zilele lui sînt în întuneric și în mînie multă.” Despre aceeași problemă Sfîntul Apostol Pavel a zis către Timotei: „Pe cei bogați să-i înveți să nu nădăjduiască în bogăția lor, ci in Dumnezeu, Cel ce ne dă nouă toate din destul, ca să ne bucurăm de ele, îndeamnă-i a se îmbogăți prin fapte bune, să fie milostivi și prin aceasta a se strînge noua comoară în ceruri.”
Creștinii, cărora li se prezintă această poftă urîtă de Dumnezeu care este luarea de camătă, li se cere să renunțe la ea. Se cere rîvna cea bună a fericitului Zaheu și luarea aminte la cuvintele spuse d3e dînsul: „Iată, jumătate din avuția mea, Doamne, o dau săracilor și, de am năpăstuit pe cineva, întorc împătrit”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns