SINAXAR Sinaxar ortodox: Sf. Cuvios, soția sa Maria și fii lor; Arcadie și Ioan

Sinaxar romano-catolic: Ss. Timotei și Tit

Să nu disprețuiești porunca dragostei, fiindcă prin ea vei fi fiul lui Dumnezeu, dătătorul poruncilor.

Cel ce iubește pe Hristos, desigur că Îl și imită, după putere. Astfel, Hristos n-a încetat să facă bine oamenilor; iar răsplătit cu nerecunoștință și hulă se purta cu îndelungă răbdare; în sfîrșit, bătut și omorît de ei, răbda neînvinuind pe nimeni. Aceste trei sînt faptele dragostei de aproape, fără de care cel ce zice că îl iubește pe Hristos sau că va dobîndi Împărăția Lui se amăgește pe sine.

Cel care spune că Îl iubește pe Domnul, dar în același timp urăște pe fratele său, este asemenea celui care-și închipuie în somn că aleargă.

Fiecare, privind pe fratele și aproapele său ca pe Dumnezeul său, să se considere pe sine atît de mic față de fratele său, ca față de Făcătorul său.

Iubirea adună cele împărțite și-l face pe om iarăși o singură rațiune și un singur mod de contemplare și netezește toate inegalitățile și deosebirile de opinie din toți. Ba îi aduce la o egalitate lăudabilă, prin faptul că fiecare atrage atît de mult pe altul la sine în intențiile lui și îl preferă sie însuși, pe cît de mult îl respingea altădată și se prefera pe sine. Și prin iubire se desface de sine, de bunăvoie, despărțindu-și rațiunile și preferințele proprii, de gîndurile și însușirile lui și se adună într-o simplitate de identitate, în temeiul căreia nimeni nu se mai deosebește întru nimic, ci fiecare a devenit unul cu fiecare și toți cu toți, sau mai bine cu Dumnezeu decît cu ei întreolaltă, manifestînd în ei aceeași rațiune de a fi și după fire și după voință.

Cînd începe cineva să simtă cu îmbelșugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească și pe aproapele său întru simțirea duhului.

Cel ce iubește pe Dumnezeu nu poate să nu iubească pe tot omul ca pe sine însuși, deși nu are plăcere de patimile cele necurățite ale aproapelui.

Cel ce mai vede în inima sa o umbră de ură față de vreun om oarecare, pentru știe ce greseală, e cu totul străin de iubirea de Dumnezeu. Căci iubirea de Dumnezeu nu suferă cîtuși de puțin ura față de vreun om.

Precum Dumnezeu iubește pe toți la fel, pe cel virtuos slăvindu-l, iar pe cel rău milostivindu-l și căutînd să-l îndrepte, tot așa, cel ce iubește pe Dumnezeu iubește pe toți la fel, pe cel virtuos pentru firea și pentru voia lui cea bună, iar pe cel rău pentru firea lui și din compătimirea ce o are față de el ca față de unul ce petrece în întuneric.

Nu pot cîștiga dragostea de oameni cei ce iubesc lumea.