Pomenirea Sfîntului Mucenic Leontie și cei împreună cu dînsul, Ipatie și Teodul (sec. I)
Sfîntul Leontie era originar din Grecia și pentru calitățile sale a fost răsplătit cu funcția de dregător. El își exercita funcția la Tripoli (Africa), unde primea pe cei săraci cu dragoste și îi osptăta cu mese împărătești.
Auzind despre bunătatea lui, stăpînitorul Feniciei l-a trimis pe tribunul Ipatie, cu alți doi ostași, dintre care pe unul îl chema Teodul, să-l aducă în fața sa pe milostivul dregător. În drum spre Tripoli, Ipatie a fost cuprins de friguri și, în timpul suferinței provocate de boală, a auzit un glas care i-a poruncit să cheme de trei ori, în ajutor, pe Dumnezeul lui Leontie, dacă vrea să se izbăvească de boală. Acest glas a fost auzit și de Teodul. Ajungînd la Tripoli, au fost primiți cu multă dragoste de Leontie, care s-a rugat pentru dînșii și pentru însănătoșirea lor. Îndată, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat și i-a luminat, iar pe Leontie l-a îmbrăcat cu haine albe.
Necredincioșii, tulburîndu-se de aceste lucruri, l-au vestit pe dregătorul Adrian, care i-a prins pe toți trei și i-a aruncat în temniță.
A doua zi, scoțîndu-i din închisoare, i-a adus înaintea lui, îndemnîndu-i să se despartă de credința lor în Hristos. Dar nu a putut să-i înduplece. Drept urmare, a poruncit să-l spînzure pe Sfîntul Ipatie de un lemn și să-l strujească, cu unelte ascuțite, iar pe Sfîntul Teodul să-l bată cu săbii de lemn. După aceasta li s-au tăiat capetele cu securea. Marele mucenic Leontie, mai întîi a fost bătut cu toiege, și neținînd cont de făgăduințele amăgitoare, a fost spînzurat și strujit de patru stîlpi și bătut pînă ce și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.
Lasă un răspuns