Pomenirea Sfintei Maria Magdalena
Maria Magdalena a fost ucenică și mironosiță a lui Hristos, cea dintîi și cea mai mare dintre toate ucenicele și purtătoarele de mir. Era din Galilea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde și numele ei de Magdalena. Bîntuită de patimi și de duhuri necurate, ea ducea o viață de desfrîu. După ce a auzit de Hristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mîntuire, Maria a mers la El, care a tămăduit-o de toate relele. Din clipa aceea, a devenit ucenică a lui Hristos și împreună cu alte femei a slujit Domnului pe tot drumul greu al vieții Lui.
O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi păcătoasa care a uns cu mir picioarele Domnului, în casa lui Simon Leprosul, și că era una și aceeași persoană cu Maria, sora lui Lazăr. În clipa cea mai grea a răstignirii, cînd Apostolii erau departe, Maria a rămas lîngă crucea Mîntuitorului, iar cînd Sfîntul trup al Domnului a fost așezat în mormînt, ea l-a uns cu miresme, vărsînd multe lacrimi. Pentru credința ei, Maria Magdalena a primit prima de la înger vestea Învierii Domnului. Tot ea a fost cea dintîi ființă omenească care L-a văzut pe Hristos, după dumnezeiasca Lui înviere din morți. Ea este cea dintîi vestitoare a învierii și cel dintîi martor al deplinei noastre mîntuiri prin înviere.
După înălțarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alături de Sfinții Apostoli în lupta plină de primejdii, pentru răspîndirea credinței. O tradiție ne spune că Maria ar fi ajuns pînă la Roma, unde l-ar fi luminat și pe împăratul Tiberiu despre Domnului Iisus, iar în drumul ei de întoarcere de la Roma s-ar fi oprit la Efes, sluijnd Sfîntului Apostol Ioan. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns