Cinstita mutare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului. Este o sărbătoare pregătită, precum se știe, printr-un post de două săptămîni. În Sfînta Scriptură nu aflăm nimic despre moartea Maicii Domnului, însă cîntările și imnele bisericești vestesc adevărata tradiție în această privință. Cînd a binevoit Hristos, Dumnezeu nostru, să ia la Sine pe Maica Sa, atunci, cu trei zile mai înainte, a făcut-o să cunoască printr-un înger, mutarea ei de pe pămînt la viața cerească. Înștiințîndu-se despre aceasta, Născătoarea de Dumnezeu s-a suit în grabă în Muntele Măslinilor, ca să se roage. Apoi, s-a întors acasă și a pregătit toate cele de îngropare, încredințînd pe toată lumea că nu va uita pe nimeni, ci îi va ocroti și cerceta pe toți. Și-a cerut iertare de la toți, s-a culcate pe pat, a făcut rugăciune pentru întărirea lumii și pentru viețuirea în pace, și și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu. Atunci, s-a făcut tunet mare și au venit, de la marginile lumii, ca pe niște nori, toți Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Apostolii au ridicat patul și au petrecut, pînă la mormînt, trupul Maicii Domnului, după care au mai zăbovit acolo încă trei zile, așteptînd pe Apostolul toma, care lipsea. Sosind și acesta, întristat că nu se învrednicise să vadă chipul adormit al Maicii Domnului, ca și ceilalți Apostoli, s-a deschis, cu acordul tuturor, mormîntul. Și s-au minunat cu toții pentru că au aflat mormîntul fără sfîntul ei trup, ci era lăsat numai giulgiul, ca mîngîiere și mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu, cu trupul, la ceruri. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns