SINAXAR Sinaxar ortodox și romano-catolic: Întîmpinarea Domnului

Astăzi, la 40 de zile de la mîntuitoarea Întrupare, adică de la Nașterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, se cinstește ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc la templul din Ierusalim, de către Preasfînta lui Maică și de către Dreptul Iosif, ascultînd de porunca Legii vechi și împlinind această poruncă.

Dar tot astăzi este cinstită și ziua cînd bătrînul Simeon, mișcat de Duhul Sfînt, a venit, și el, la templu, unde i s-a împlinit, înainte de moarte, așteptarea de a-L vedea cu ochii pe Mesia, precum i se făgăduise. Iar în pruncul cel adus la templu el a văzut, cu ochi proorocesc, noua putere de mîntuire, pe care Dumnezeu a dăruit-o lumii, puterea de mîntuire fără margini a credinței în Hristos, putere mai tare decît toată Legea veche. Bucuros de această descoperire, bătrînul Simeon a venit în întîmpinarea pruncului Iisus, L-a binecuvîntat și luîndu-L în brațe, plin de recunoștință, și-a cîntat minunata lui cîntare de preamărire, care ne arată ce a văzut el despre pruncul Iisus. Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mîntuire a lui Dumnezeu în lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi și a lui Israel cel nou.

Astfel, astăzi, prin glasul bătrînului Simeon, se întîlnesc, în templu, Legea veche a slovei, cu Legea cea nouă a Duhului Sfînt. Și Mîntuitorul a împlinit porunca Legii vechi, în numele nostru al tuturor, ca să ne facă pe toți liberi față de Legea veche, dar totodată ne-a chemat și să primim Legea cea nouă, putere de mîntuire a credinței în El, mai tare decît Legea veche, puterea de mîntuire a tuturor popoarelor lumii. Această veste bună este darul cel mai de preț al întîmpinării Domnului de astăzi, de către Dreptul Simeon, la templu.

E ca și cînd fiecare din noi ar lua pe pruncul Iisus și ar zice, ca și Simeon: „Ochii mei Stăpîne, au văzut mîntuirea Ta, pe care ai gătit-o pentru toate neamurile”. Iar rugăciunea lui Simeon: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feții tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32)”, nu vrea să spună numai că acela care a primit pe Iisus poate muri în pace, ci ea însemnează că și cel care a primit pe Iisus și puterea Lui de mîntuire, are cu sine puterea de a trăi și viața de aici, împăcat cu Dumnezeu, departe de robia păcatului și liber de tirania celui rău.