Să luăm aminte la cele scrise în Sfînta Scriptură și să nu defăimăm cuvîntul lui Dumnezeu, pentru că este vai și amar de cei ce fac așa ceva. Mulți sînt cei care vorbesc aiurea și se amăgesc în mintea lor, cînd aud de chinurile judecății de apoi și zic, rîzînd, în sinea lor: „Oare sînt eu mai bun decît toată lumea? Unde va merge toată lumea, acolo voi merge și eu. Afară de toată lumea, ce are să mi se întîmple mie? Să mă îndulcesc deocamdată și eu, ca toată lumea, de bunătățile lumii acesteia.” Însă, după ce s-a împlinit hotarul acestei vieți, li se trimite vestitorul morții care spune: „S-a împlinit calea ta în viața aceasta, vino de acum într-o altă lume, vino la însuși locul tău!” Atunci, vrînd nevrînd, fiecare lasă lucrurile vieții celei veselitoare, cu care se părea că se va desfăta veșnic și se va duce, fiind tras de demoni, la locul de osîndă. Cînd va vedea locul acela, omul se va cutremura și își va bate fața cu palmele. Dacă va vrea să fugă, nu-i va fi cu putință, căci va fi ținut fără nici o șansă de a scăpa, legat de cei ce îl vor duce la judecată. Apoi îi vor zice demonii: „Ce te temi, vrednicule, de jale? Ce te tulburi, ce te întristezi, ce te înfricoșezi, ticălosule? Ce te cutremuri, netrebnicule? Tu ți-ai gătit locul acesta; acum seceră ce ai semănat în lume. Ai auzit deînfricoșata osîndă și, rîzînd, ziceai: Unde va fi lumea toată, acolo voi fi și eu. Acum, pentru ce te cutremuri. Nu ești singur. Acolo unde este toata lumea, acolo ești și tu. N-ai auzit pe Stăpînul cînd a spus: Toată lumea întru cel rău zace? Ci îți băteai joc și spuneau: Unde va fi toată lumea, acolo și eu. Vrednicule de jale și ticălosule pentru ce cînd ziceai acestea nu te gîndeai la tine? Acum poate lumea să te ajute? Oare vei da răspuns în fața Judecătorului pentru toată lumea? Sau numai pentru sufletul tău? Iată acum, precum ziceai, unde este toată lumea, acolo ești și tu.”
Apoi, cînd va intra în locul cel de osîndă, fără a dori, va începe să ridice glasul și să roage pe cei ce vor sta înaintea judecății, ca să dobîndească măcar puțină răsuflare. Și îi vor răspunde lui: „Ce strigi, ticălosule? Au doar tu ești mai bun decît toată lumea? Unde este toată lumea, acolo ești și tu, precum ai zis”. Atunci, suspinînd din adîncul inimii, va zice: „Și ce-mi folosește mie toată lumea? Vai mie, că m-am amăgit și m-am batjocorit. Judecata lui Dumnezeu este dreaptă. Acum am cunoscut, eu ticălosul, că ceea ce omul seamănă, aceea va și secera. Și ce sarcină va lega, aceea va și purta. Vai mie, că am auzit și nu primeam. Pe cîți vedeam că țin post și se roagă, pe toți îi huleam și-i osîndeam. Pe cîți îi vedeam că plîng pentru păcatele lor, rîdeam de ei. Vai mie, că mai de folos îmi era o sută de ani să plîng acolo și să mă tînguiesc și să mănînc pămînt, doar pentru a nu mai veni în locul acesta de chin. Cine-mi va da mie vreme de pocăință, măcar de trei zile, din tot acel timp pe care l-am cheltuit în lenevire? Însă acum tîrgul s-a risipit și nu mai am folos din pocăință… (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns