Un stareț oarecare viețuia în mănăstire cu frații și se hrănea din osteneala mîinilor sale și nu primea de la oameni mîncare, haine ori aur, ci zicea celor ce-i aduceau lui cele de trebuință: „Luați-vă ale voastre de aici și lăsați-ne pe noi cu Hristos Dumnezeul nostru, ca Acela să se îngrijească de noi, căci El a zis: «Nu te voi lăsa pe tine, nici nu voi trece cu vederea pe cei ce-mi slujesc Mie». Căci mîinile noastre, cele ce pot a ne hrăni pe noi, acelea spre osînda ne vor fi nouă, dacă ne vom mîngîia din osteneli străine”. Pentru aceasta, egumenul s-a învrednicit a lua de la Dumnezeu darul de a izgoni pe demoni numai prin puterea cuvîntului său. Încet, toată lumea a început să-l iubească și era foarte slăvit pentru viața lui cea îmbunătățită, numele lui ajungînd chiar pînă la împărat. Într-o zi, împăratul, trimițînd după dînsul, a dorit să se învrednicească citirea cîtorva rugăciuni de către stareț și să asculte cîteva cuvinte de folos.
Deci, împăratul a vorbit cu el și a avut multe lucruri de învățat, iar în semn de răsplată i-a dăruit lui aur, iar starețul a acceptat. Și, mergînd întru ale sale, cuviosul călugăr a început a cumpăra cu dobîndă, boi și cai, și a angajat argați. După aceea, s-a întîmplat de a fost adus la dînsul, ca de obicei, un îndrăcit, ca să gonească demonul care-l stăpînea. Încrezător în puterea sa starețul a strigat către diavol: „Ieși din zidirea lui Dumnezeu.” Și i-a zis lui dracul: „Nu te voi asculta pe tine.” Iar starețul i-a grăit lui: „Pentru ce?” Iar demonul i-a răspuns: „Iată, te-ai făcut și tu ca unul din noi, căci lepădînd grija cea spre Dumnezeu, te îndeletnicești numai cu griji lumești. Pentru aceea, nu voi ieși, că de acum n-ai putere asupra mea.”
Se vede din această pildă cum începătorul răutății, diavolul, se străduiește totdeauna și însetează, că, de i-ar fi cu putință, pe toți oamenii i-ar duce la osîndă. Astfel, pe unii îi smintește, iar pe alții îi înșeală prin simțire, ca să nu poată scăpa nici un om din mîinile lui. Însă, iubitorul de oameni Dumnezeu ne-a arătat în sfînta și dumnezeiască Scriptură toate căile prin care diavolul încearcă să distrugă sufletul omului, arătîndu-ne totodată și mijloacele prin care acesta ne poate înșela și cum să-l putem birui. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns