Mîntuitorul Iisus Hristos a spus: „Tot cărturarul, care învață despre Împărăția Cerului, este ca un om gospodar, care scoate din cămara sa lucruri noi și vechi”. Adică un adevărat cărturar este cel care citește dumnezeieștile Scripturi, cu osteneală și cu osîrdie, cel care își face comoară din aceste Scripturi, adică înțelege legile cele vechi și pe cele noi și, la nevoie, scoate învățătura din ele. Cei care n-au rîvnă pentru învățarea Scripturii, aceia nu sînt gospodari și vor muri de foamea neînțelegerii. Pentru că, precum pămîntul fără ploaie, chiar de ar arunca cineva sămînță în el, nu poate să rodească, așa și sufletul, de nu se va adăpa cu Scripturile, nu va putea să dea roade bune. Cei care nu înțeleg Scripturile ajung pînă la urmă să rătăcească. Căci viața în necunoaștere este plină de lenevire și orbire sufletească. Ca și cel lipsit de lumină, care nu merge drept, așa și cel ce nu citește dumnezeieștile Scripturi, se împiedică în multe rătăciri. „Luați aminte la citire, la învățătură și la mîngîiere”, ne îndeamnă Apostolul. Să nu ne lenevim, ci să citim Sfintele Scripturi și să-i învățăm și pe alții, că îndoită plată o să luăm de la Dumnezeu.
Nu este lucru bun grija cea fără de măsură. Mai bine este să se smerească omul înaintea lui Dumnezeu. Căci El ne poartă de grijă, așa cum spun și cărțile: „Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni” (Psalmul 54, 25). Să nu dai griji lumești sufletului tău, pentru că pe mulți i-a pierdut grija și nu este într-însa nici un spor. Pentru că din grijă lumească se vatămă tăria inimii și, precum molia strică hainele și cariul lemnul, așa grija lumească, a omului, îi vatămă inima. De aceea, noi înșine să nu intrăm în grija lumească, ci în lacrimi și suspine și într-o iubire de osteneală. Să petrecem întru rugăciune către Dumnezeu și întru privegheri. Numai așa vom primi de la Dumnezeu ajutor și izbăvire. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns