Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Beda Venerabilul
Trăiat odată un barbat cu numele Hrisarie. Acesta era foarte vestit în lume datorită bogățiilor pe care le avea. Dar cu cît prisosea în bogății, pe atît era de bogat și în patimi. Se îngîmfa cu mîndrie, se supunea numai voilor trupești, se străduia cu multă iscusință spre strîngerea de bogății, și era aprins peste măsură cu zgîrcenia. Însă Domnul a binevoit să pună sfîrșit atîtor patimi și l-a lăsat să cadă într-o boală purtătoare de moarte. Ajuns la ceasul din urmă și avînd ochii deschiși, Hisarie a văzut duhuri înfricoșătoare și întunecate, stînd înaintea lui și trăgîndu-l cu silă, ca să-l ducă spre încuietorile iadului. Atunci a început a tremura și a se îngălbeni, sudorile au început să-i curgă peste tot, cerînd cu glas mare hotărîrea așteptată și strigînd pe fiul său, Maxim: „Maxime, aleargă, că niciodată nu ți-am făcut rău. Întru credința ta primește-mă”. Deci, Maxim, tulburat și plîngînd, a venit îndată și, împreună cu dînsul, toți ai casei. Dar aceștia nu vedeau duhurile cele viclene, care îl trăgeau cu sila pe bietul Hrisarie. Însă pricepeau venirea lor din mărturisirea bolnavului, prin gălbenirea și prin chipul celui ce pătimea. Căci, de frică și de vederea lor cea întunecată, se întorcea în pat încolo și încoace. Iar, uneori, stînd pe o parte le vedea stînd înaintea lui. Și vederea lor n-o putea suferi. Iar alteori, cînd se întorcea spre perete, le vedea fața și acolo. Lipsit de orice nădejde de a se izbăvi de aceste duhuri, a strigat: „Izbăvește-mă măcar pînă dimineață”. Întru aceste strigate, a ieșit sufletul lui din trup.
Toate acelea s-au arătat nu pentru acel bolnav, ci pentr noi, ca învățînd din cumplita experiență a lui Hrisarie, să ne temem și să ne îndreptăm, căci, ce i-a folosit aceluia vederea duhurilor rele, mai înainte de moarte? Și la ce i-a folosit cererea de izbăvire, pe care, chiar cerînd-o, nu a dobîndit-o? (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns