Nașterea Sfîntului Prooroc Ioan, Botezătorul Domnului
Sfîntul Prooroc Ioan s-a născut din pîntecele sterp al Sfintei Elisabeta, cînd aceasta era la o vîrsta înaintată. Elisabeta l-a născut pe Proorocul Ioan mai înainte de a naște Fecioara Maria pe Hristos, pentru ca cei ce vor vedea nașterea cea greu de explicat, să creadă în minuni. După ce a născut Elisabeta s-au împlinit cuvintele Arhanghelului Gavriil, care a zis către proorocul Zaharia, soțul Elisabetei: „Femeia ta va naște un fiu și mulți se vor bucura de nașterea lui”. În ziua a opta de la naștere, au venit preoții și prietenii în casa lui Zaharia, ca să taie împrejur pruncul. Ei vroiau să-i dea numele Zaharia, ca cel al tatălui, dar Elisabeta nu a fost de acord, pentru că știa că nu acela îi era numele pruncului. Atunci, cei ce voiau să taie împrejur noul născut, i-au făcut semne tatălui lui, în semn de întrebare. Zaharia devenise însă mut, fiindcă înainte de nașterea fiului său nu dăduse crezare cuvintelor minunate rostite de Arhanghelul Gavriil, fapt pentru care limba îi fusese legată. Cînd i s-a cerut să le arate numele, el a cerut o tăbliță pe care a scris: „Ioan să fie numele lui”. Și imediat i s-a deschis gura și limba i s-a dezlegat din muțenie. Toți oamenii din cetatea Hebronului s-au minunat de cele petrecute în casa proorocului. Și l-au binecuvîntat pe Dumnezeu, pentru că cea îmbătrînită a născut, iar maica și tatăl cel mut s-au oprit la același nume pentru fiul lor.
Timpul s-a scurs și Mîna lui Dumnezeu era cu pruncul, în care creștea și darul lui Dumnezeu. Sfîntul Ioan a petrecut în pustiu, pînă în ziua cînd s-a arătat poporului. Dumnezeu l-a păzit și l-a acoperit pe Sfîntul Ioan cu duhul și cu puterea lui Ilie, pregătind astfel calea Celui ce venea să mîntuiască neamul omenesc. Biciuind cu asprime ipocrizia și depravarea, Sfîntul Ioan a plătit cu moarte de martir hotărîrea de a apăra moralitatea, fără să cedeze nici chiar în fața amenințării cu moartea. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns