Sîntem cu adevărat creștini?

• mulți dintre noi merg la biserică, se închină, dar mintea lor zboară la discoteca la care așteaptă nerăbdători să plece peste cîteva clipe • e drept că religia are ceva mistic, dar de aici și pînă la ignoranță e drum lung

N-a trecut Paștele decît de o săptămînă, dar am văzut deja pe stradă tineri înjurînd, bătîndu-se sau tratîndu-și colegii de plimbare într-un mod deloc ortodox. Pe unii dintre ei chiar îi cunosc. I-am văzut și în noaptea de Înviere, pioși, cu o lumînare în mînă, rugîndu-se. Acum, nu mai erau la fel de smeriți. Cu siguranță, dacă i-aș întreba peste vreo săptămînă cît de buni creștini sînt, mi-ar răspunde afirmativ.

Așa fac mulți oameni. Cred că totul se rezumă la acele cinci, zece sau 30 de minute petrecute într-o biserică. După aceea totul se uită. Însă ei se consideră oameni cu suflet. Dar mai ales cu frică de Dumnezeu. Tinerii nu acceptă sfaturile bătrînilor în ceea ce privește religia. Nu spun că ar avea motive sa o facă, dar oricum, ar trebui ca măcar uneori să asculte părerile celor din jur. Sîntem o țară predominant ortodoxă și ne mulțumim cu faptul că la școală, demult, ni s-a spus că religia aceasta ar fi cea de drept creștină, care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească. La ce ne ajută asta, dacă majoritatea creștinilor au dreptul să se numească așa doar pentru că s-au născut într-o familie de creștini, care și-a făcut datoria botezîndu-și copiii?

Totuși ce înseamnă să fii creștin?

Tinerii au păreri împărțite, dar știu cu siguranță cîteva lucruri: cu Dumnezeu poți dialoga oriunde, nu doar în biserică. Astfel eviți spectacole de genul celor susținute de babe care-ți recomandă, fată fiind, să nu porți pantaloni și să ai batic pe cap, cînd intri într-o biserică; stai, asculți cît asculti și te-ntrebi fără să vrei dacă nu cumva ai intrat în altă clădire. Privirea îți este atrasă în mod instantaneu de o ființă machiată excesiv care se pregătește să intre, potrivindu-și o eșarfă mov pe cap și tragi concluzia: nu! Sînt în biserică! Mai stai cinci minute, îți dai seama că, de fapt, ești la slujba de Înviere și că sigur găsești pe cineva cunoscut la discotecă, unde aștepți nerăbdător să pleci. Chiar dacă tu nu știi nimic din dogmă, nu vei învața mai mult stînd și ascultînd poveștile credincioșilor ce au venit la slujbă doar ca să ia lumină. „Sincer să fiu, educația religioasă a creștinilor ce vin la biserică lasă de dorit. Mulți dintre ei nici nu înțeleg ce se întîmplă la slujbă, nu înțeleg semnificația și simbolismul liturgic. Sper totuși că de cînd s-a introdus religia ca materie obligatorie, creștinii au învațat mai multe despre Dumnezeu și Biserică. Pentru ceilalți e întotdeauna deschisă Biserica, pentru a-i învața și iniția în adevărul Evangheliei”, ne-a declarat pr. drd. Murafa M. Vasile.

Dar care este totuși adevăratul sens al cuvîntului creștin, care e diferența dintre o religie și o sectă/cult, de ce Biblia este atît de importantă – sînt întrebări fără răspuns pentru mulți dintre noi. Ne mulțumim încă o dată doar cu statutul nostru de creștini, fără să știm o boabă din dogmă. Mulți cred, chiar dacă nu o spun, că Biblia este o lectură mult prea plictisitoare. Religia trebuie să prezinte un oarecare mister pentru credinciosul de rînd. E cît se poate de adevărat că religia implică ceva misticism, datorat probabil vechimii sale, dar este o oarecare diferență între mister și ignoranță crasă. Așa că pînă ne vom apuca de citit Biblia și pînă nu vom găsi nimic în dogmă care să ne susțină teoriile, va trebui să suportăm monologurile agnosticilor care, acumulînd ceva mai multe lecturi, printre care și Biblia, ne consideră adepți nu ai unor principii morale și rituale, ci mai degrabă adepți ai instinctului de turmă. (Bianca BALCOȘ)