• sînt de părere artiștii plastici băcăuani
Pentru lumea artiștilor plastici, anul 2002 a fost unul cu bune și rele, ca mai fiecare an. În prag de sărbătoare, unde altundeva poți întîlni pictori să-ți vorbească despre cele petrecute de-a lungul celor 365 de zile, dacă nu la atelierele de lucru. I-am găsit, chiar în ziua de Sfîntul Ștefan, cînd tocmai era serbat Ștefan Pristavu, cunoscut mînuitor al penelului din orașul Bacău. La atelier, atmosferă ca-n povestea vieții unui artist interbelic. Camera mare, cu o sobă încălzită cu lemne, un pat, o masă, cîteva scăunele, pînze și culori. Cîțiva artiști își serbau confratele așa cum se face în lumea lor. Cu un păhărel de țuică fiartă, o fasole cu cîrnați și un pahar de vin. Atmosferă de sărbătoare, cu muzică populară și gînduri frumoase, vise și idealuri, cum numai un artist poate avea.
„Anul 2002 a fost un an bun, plin de activități în domeniul picturii. Am făcut și o expoziție personală la Bîrlad, am cunoscut locuri și oameni foarte interesanți”, și-a făcut bilanțul Ștefan Pristavu, sărbătoritul zilei, care s-a oprit repede, lăsînd locul altor artiști. De fapt, în ciuda insistenței pictorului Mihai Chiuaru, nici unul nu s-a grăbit să dea glas, preferînd parcă să vorbească prin imagini despre tot ce s-a întîmplat în 2002. În fond, artiștii sînt păsări rare, ce vorbesc despre cultură în duhul adevărului, fără a se teme de mai marii județului. N-au nimic de pierdut.
„Anul care se încheie a fost însumat practic în Anuala 2002, expoziția vernisată la cele două galerii Arta și Alfa. Expoziție este relevantă pentru ceea ce se petrece aici, la Bacău, ne-a declarat Mihai Chiuaru. Oricum, faptul că filiala noastră are trei artiști plastici premiați de Uniune este semnul clar al recunoașterii breslei băcăuane de către confrații noștri din țară. Ca să nu mai vorbim de numeroasele expoziții personale ale pictorilor băcăuani, de certă valoare, lucru confirmat de artiști și de criticii de artă. Mă gîndesc, spre exemplu, la George și Danny Zărnescu, Ion și Ionela Lăzureanu. Interesantă pentru acest an a fost și vizita efectuată la Paris, cu prilejul «Porților deschise», cînd am intrat în climatul artistic al unui cartier, Montreiul, al pictorilor”.
Însă peste toate, cel mai semnificativ moment și punctul forte îl reprezintă pentru artiștii băcăuani faptul că „sîntem proprietari pe aceste spații (ateliere de creație n.n.) și galeriile de artă. Avem aici un cuvînt de laudă și pentru oficialitățile care s-au implicat în rezolvarea disensiunilor dintre noi și cei care doreau să ne ia spațiile, a mai spus președintele U.A.P. Bacău. Sîntem, în momentul de față, singura filială din Moldova cu o proprietate privată. Ca să nu mai spun că noi nu putem exista fără aceste spații de creație și expoziție.
Între alte realizări precizate de Chiuaru, toate purtînd girul celorlalți artiști, se află și aceea că „sîntem un exemplu de performanță pentru că facem actul cultural fără bani publici”. Și, aici, membrii U.A.P. Bacău au multe de spus. „Nu am reușit cu comunitatea locală prea multe proiecte culturale. Ne gîndisem la un album al artiștilor băcăuani, cu informații despre orașul în care trăim. Este o idee mai veche de-a noastră, pe care, din păcate, nu o putem pune în practică fără ajutorul autorităților locale”, a ținut să precizeze Mihai Chiuaru. Și tot la capitolul nemulțumiri, artiștii mai au încă una. „Nu sîntem implicați în lucrările de for public sau de urbanism. Suntem ignorați în propriul oraș, însă sperăm ca la anul să organizăm o expoziție «arta și orașul», cu proiecte reale de artă monumentală, pentru a încerca să facem un oraș european”, a mai spus președintele U.A.P. Bacău.
I-am lăsat pe artiști la soba cu lemne și păhărelul de țuică fiartă. Mai ales că, pentru ei, bilanțul se socotește în creații și în aprecierea lor de către confrați și iubitorii artei. Nu în rapoarte și dări de seamă, ca-n alte instituții de cultură. Lumea pictorilor, a sculptorilor, este o lume aparte, „ignorată de autorități”, dar care, paradoxal, dă un farmec aparte urbei și însemnează în mod tainic trecerea vremurilor și pe malurile Bistriței. Poate, la anul, cineva, acolo sus, va lua seama și la ei. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns