Intr-un respiro tematic, intre montarea unor piese de repertoriu, Teatrul „Bacovia” a pus in scena doua spectacole pentru copii. Primul dintre acestea – „Sintem patru, facem teatru” – a fost scos in premiera vineri. Celalalt urmeaza curind. Cei patru actori, care dinamizeaza universul miniatural al unei povesti simple, isi coboara personajele din desenele unor copii. Acestea capata viata din imaginatia lor inflacarata. Ca in orice poveste, o fermecatoare printesa (Alina Simionescu) asteapta ca frumosul print sa vina glorios s-o ia si sa traiasca fericiti pina la adinci batrinete, raminind tot copii, ca sa se poata juca. Pina atunci, un simpatic dinozaur (Bogdan Buzdugan), o ihtiozaura (Adriana Parvu) si un liliac sau soarece, ce-o fi el, (Cristian Todica) joaca o epopee plina de culoare si tensiune. Dinozaurul se faleste cu forta lui, care nu sperie nici un copil, ihtiozaura pretinde ca daca vrea ea se poate face chiar girafa, lungindu-si gitul mult, mult de tot, iar soarecul se tot ascunde, fiind el mai sperios din fire. Strabatuta de un ritm sustinut, captivant, povestea pare aproape cinematografica. Personajele cinta, danseaza, se rostogolesc, cad, propunind un tip de comunicare artistica foarte nuantat. Actorii stirnesc printre copii reactii de bucurie, risete, aplauze, strigate, veselie debordanta. In aparenta, lucrurile sint usoare, ca in joaca, insa efortul fizic este intens, iar talentul actoricesc capata relief. Intrucit piesa lui Erhard Schmied nu exceleaza in inventivitate dramaturgica, regizorul Gabriel Dutu s-a vazut silit sa realizeze un spectacol antrenant, uzitind intens muzica si miscarea scenica. Nici cele doua momente mai dramatice din piesa nu sperie pe nimeni: aparitia unui foarfece imens, gata sa imbucateleasca cele patru personaje desenate, apoi sosirea femeii de serviciu – pericol iminent sa arunce la cos desenele jucause. Dar, si tanti aia care face curat iubeste desenele colorate ale copiilor, astfel ca personajelor nu li se intimpla nimic. Aceasta privire intensa asupra povestii uneste gindul regizorului, miscarea si rostirea actorilor intr-un mecanism de o gratie severa si de o spontaneitate bine controlata. Scenografia de mare rafinament pictural, costumele si mastile sint creatia lui Edi Lasoc.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns