Slănic Moldova nu a fost dintotdeauna așezarea turistică pe care o cunoștem astăzi sau din ultimii 50 de ani, cu toate că atestarea documentară depășește două secole. Care a fost evoluția sa? Iată, în continuare, cîteva date de sinteză care vă pot completa imaginile despre orașul-stațiune din județul nostru.
Între anii 1890-1916 stațiunea balneară Slănic Moldova ajunsese la nivelul unei stațiuni moderne pentru vremurile respective, cunoscută în țară și peste hotare. În plină dezvoltare, stațiunea a fost distrusă în războiul din 1916. În anul 1920 începe refacerea prin reclădirea vilelor dărîmate: Beiu, Scurtu, Pandrea, Iliescu, Alexe etc. Paralel cu acestea s-au făcut Cazinoul, inhalatorul (1927), hotelul Racoviță (1923), uzina electrică, chioșcurile de izvoare, parcul, sera, străzile, podurile peste rîul Slănic. În această perioadă au apărut și o serie de vile noi, construite de proprietari care urmăreau cîștiguri fabuloase: vila Stavarache (nr. 35), vila ing. Hotin (nr. 32), vila Stănescu (nr. 15), vila Rășcanu (nr. 31) etc. În partea de jos a Slănicului, pe strada Ștefan cel Mare, au fost refăcute pe urmele războiului vilele: Șerban, Damian, Fotache, Dorin și altele.
Orașul Slănic Moldova, ca unitate administrativă, cuprinde localitățile: Slănic Moldova, Cerdac și Cireșoaia (Biserica) întinzîndu-se pe lungimea de 12 km de-a lungul rîului Slănic, de la vechea frontieră pînă la Măgura Ocnei. La început, pînă în anul 1898, Slănicul depindea din punct de vedere administrativ de comuna Trotuș; de la această dată se înființează comuna Slănic, avînd în componență satele Cerdac și Cireșoaia. În anul 1934 comuna Slănic s-a împărțit în două: stațiunea propriu-zisă, declarată comună urbană, primind denumirea de orașul Băile Slănic și comuna rurală cu denumirea Slănic-Cerdac, cuprinzînd satele Cerdac și Cireșoaia, cu primăria în satul Cerdac. Locuitorii din aceste sate și-au manifestat tot timpul nemulțumirea pentru faptul că erau despărțiți de stațiune. În anul 1945, prima realizare a locuitorilor din satele Cerdac și Cireșoaia a fost desființarea primăriei din Cerdac și unirea cu orașul Băile Slănic. Satul Cerdac are aceeași vechime ca și stațiunea Slănic, locuitorii săi fiind proveniți din rufetașii de la Salina Tg. Ocna. Ocupațiile lor au fost creșterea vitelor, cărăușia și, mai tîrziu, munca la pădure.
Satul Cireșoaia a fost înființat mai tîrziu, o parte din locuitorii săi provenind tot din rufetașii de la Tg. Ocna, iar altă parte era venită aici din satele vecine. Ocupațiile principale erau creșterea vitelor și cioplitul în piatră, mulți dintre aceștia lucrînd în carierele de pe Valea Slănicului. În jurul anului 1900, societatea capitalistă GOTZ a instalat o fabrică de cherestrea la Cheșcheș și a început exploatarea masivă a pădurilor. În cei 21 de ani, cît a funcționat fabrica, aici au fost defrișați fără rațiune toți munții din jurul Slănicului. Locuitorii au fost siliți să lucreze ca pălmași și cărăuși cu prețuri de nimic la cei care jefuiau pădurile statului. În anul 1920 muncitorii de la fabrica Cheșcheș s-au organizat în sindicat, cerînd condiții mai bune de muncă. Conducătorii sindicatului din fabrică erau Ion Butucaru, Dumitru Dumitriuc ș.a. Pentru muncitori nu erau asigurate măsuri de protecție a muncii. Datorită acestui fapt aveau loc dese accidente de muncă. Din această cauză au murit frînarul de vagoane Lucaci Ioji și muncitorul Gheorghe Bejan din comuna Hîrja, precum și alți muncitori. Cheresteaua de la fabrica Cheșcheș pînă la depozitul de la Pîrîul Petru era transportată cu vagonete pe o linie de fier îngustă. O altă fabrică de cherestrea a fost construită pe locul unde își avea sediul întreprinderea forestieră Slănic Moldova. Și pentru această fabrică pădurile din jurul Slănicului au fost defrișate. Terminînd materia primă în această parte a Slănicului, proprietarii au dat foc fabricii, recuperîndu-și pierderile din fondurile cu care aceasta era asigurată.
Mai tîrziu, pe același loc s-a ridicat o altă fabrică de cherestea. Aceasta a fost arendată, pe rînd, de mai mulți exploatatori de lemn pînă în anul 1948, cînd a fost naționalizată. (Romulus Dan Busnea)
Lasă un răspuns