Asemănarea dintre cele două stațiuni europene este fondată pe un argument, anume că amîndouă întrunesc același profil de tratament al bolilor aparatului digestiv; de asemenea, se ia în considerare faptul că specificul așezării lor geografice le conferă, deopotrivă, un pitoresc inefatabil.
Situate în depresiuni maiestuoase, în mijlocul unor păduri seculare imense, cu o floră bogată și variată, scăldate de rîuri sprințare și cristaline (Slănic și respectiv Tepla), cele două stațiuni oferă privirilor văi romantice, care le sporesc farmecul natural.
Slănicul Moldovei se află la o altitudine de 530 m, are un climat subalpin, fiind situat într-o depresiune intramontană adîncă, strîmtă și sălbatică, dar de o impresionantă măreție, iar Karlovy Vary se etalează la altidudinea de 380 m, are un climat specific zonei deluroase, dispunînd de o depresiune largă, propice unei mari dezvoltări edilitare, dar mai puțin fascinantă ca cea a Slănicului.
Fondul balnear al Slănicului Moldovei poate fi socotit un autentic concentrat de „ape vii”, cu un specific aparte, unic în țară și în Europa.
Dintr-o zonă relativ restrînsă țîșnesc circa 20 de izvoare, foarte variate în ceea ce privește compoziția, concentrația, complexitatea chimică și efectele terapeutice. Izvoarele acestuia intră în categoria apelor minerale mixte, iar altele sînt de tip Vichy- Celetins.
Această diversitate de elemente chimice principale este completată de altele, secundare, care pemit prescrierea unor tratamente variate și cu posibilități largi de individualizare în numeroase boli digestive și ale aparatului respirator, calități care explică, de altfel, marea lor valoare terapeutică, precum și numeroasele medalii de aur și argint obținute la expozițiile internaționale organizate pînă în prezent.
Dar ce putem întîlni la Karlovy Vary? Pe un teritoriu mult mai vast, țîșnesc din pămînt 12 izvoare calde. Compoziția lor este sulfatată sodică (cu precădere), alcalină, carbogazoasă și aproape aceeași pentru toate izvoarele; putem considera astfel că în ceea ce privește varietatea și bogăția în elemente chimice, izvoarele Slănicului le depășesc cu mult pe cele ale stațiunii cehe. Din cele văzute și studiate vizavi de cercetările efectuate de medicii balneologi, ceea ce se deosebește la izvoarele de la Karlovy Vary este doar factorul termic, apele avînd temperaturi ce variază între 40-72 grade C (izvorul Vridle, de exemplu, erupe la suprafață ca un gheizer fierbinte pînă la o înălțime de 12 m). Termalismul izvoarelor a creat, de altfel, și faima mondială a acestei stațiuni, laolaltă cu debitul de apă, care poate fi considerat de-a dreptul uriaș- 6 milioane metri cubi în 24 de ore! Acest atu cantitativ, împreună cu avantajele pe care le oferă un teritoriu constructiv întins, au favorizat o dezvoltare rapidă a stațiunii care, la această oră, dispune de excelente condiții de primire și tratare a unui număr apreciabil de bolnavi din toate colțurile lumii.
Slănicul, însă, oferă o eficiență superioară în tratamentul diferitelor afecțiuni digestive.
De asemenea, apele mai sînt eficace și în bolile de nutriție, ale aparatului respirator- tratamentul acestora constituind un al doilea profil terapeutic al stațiunii, dar de incontestabilă importanță și cu mari perspective de dezvoltare. Deja, Complexul Venus al Sindicatelor s-a aliniat la standardele europene privind dotarea cu aparatură și efectuarea de servicii medicale de calitate și un grad ridicat de profesionalism.
Apele minerale de la Karlovy Vary își datoresc faima mai ales efectelor pe care le au în tratarea bolilor ficatului și căilor biliare (litiaza, în special) ca și în constipații rebele. Secundar, ele sînt folosite în tratarea unor boli de nutriție. Pe lîngă aceasta, la Karlovy Vary nu merg doar cei ce caută leacul tulburărilor de metabolism, al bolilor reumatismale sau al celor gastrice, cît și cei care doresc să viziteze muzeele porțelanului și sticlei (cristalul de Boemia), să admire pădurea împietrită a stîncilor Svotosske, care a inspirat unele povești ale fraților Grimm, să participe la Festivalul Internațional al Filmului de la Karlovy Vary sau la Festivalul Filmelor despre turism.
Credem că după administrarea acestor cîtorva elemente comparate, putem conchide că din punctul de vedere al resurselor naturale și dezvoltării bazei edilitare de tratament, Karlovy Vary depășește în prezent Slănicul Moldovei, dar din punct de vedere calitativ și al potențialului terapeutic al apelor minerale, Slănicul conturează o perspectivă promițătoare, el concentrînd virtuțile curative ale unor stațiuni de reputație internațională: Reichenhall, Gleichenberg, Vals, Vichy, Mont -Dore, Monte Catini, Baden- Baden etc.
Totul despre efectele terapeutice ale izvoarelor minerale de la Slănic Moldova
Compoziția chimică a apelor: oligominerală, clorurate, carbo-gazoase, sulfuroase, slab sulfuroase, silicioase, vitriolice, feruginoase, alcaline, hidrogen sulfurat, siliciu
Sînt recomandate în tratamentul unui larg spectru de afecțiuni: digestive (gastrite, ulcere, enterocolite cronice, hepato-biliare,
tulburări funcționale ale tubului digestiv), boli de nutriție, boli ale aparatului respirator, otorinolaringologice, bronho-pulmonare, boli inflamatorii ale căilor urinare, gută, boli de ochi
Izvoarele minerale de la Slănic Moldova dețin o valoare terapeutică
de excepție, confirmată de-a lungul vremii de efectele binefăcătoare
aduse sănătății celor care s-au tratat aici, ca și de numeroasele
medalii obținute la diferite expoziții naționale și intenaționale. Primul
izvor de apă minerală a fost descoperit în urmă cu două secole. Pe
teritoriul stațiunii Slănic Moldova, în fundul văii Slănicului, încinsă
din toate părțile de munți, între vîrful Cheșcheșului (1.010m) la
miazănoapte și golul Păltinișului (1.019m) la miazăzi, care o strîng la mijloc, țîșnesc din ambele maluri ale rîului numeroase izvoare de
apă minerală, peste 20, fiind captate și utilizate în scopuri curative
(atît în cura internă, cît și în cea externă). Ele sînt răspîndite pe o
distanță de circa 2 km, de la confluența Slănicului cu Slănicelul (550
m altitudine) și pînă la confluența Slănicului cu pîrîiașul Scărișoara,
unde se află cheița „La 300 de scări” (480 m altitudine), grupate cîte
3 – 4 sau la cîte 50 – 150 m unele de altele.
Compoziția apelor Slănicului a făcut obiectul de studiu al multor
medici și oameni de știință români (dr. D. Hurmuzescu, dr. E.
Severin, dr. G. Tudoranu, dr. C. Băltăceanu, dr. C. Șumuleanu, dr.
Romulus Busnea, geologul Șt. Cantuniari ș.a.), care au scos în
evidență faptul că acțiunea apelor minerale se exercită atît prin
factorul chimic, cît și prin cel fizic (radioactivitate, temperatură,
osmoză, disociere în ioni etc), precum și faptul că apa aproape a
fiecărui izvor mineral întrebuințat în cura internă are proprietatea sa
specifică. Dr. G. Tudoranu a ajuns la concluzia, încă din 1924, că
„Apele de la Slănic reprezintă o asociație fericită, pusă la îndemîna
medicului pentru a trata mai toate bolile de stomac, intestine, ficat,
boli de nutriție” etc. „Un capriciu al naturii, s-a spus, ca la Slănic să
fie izvoare pentru toate bolile aparatului digestiv, cum nu există în
nici o stațiune din lume”.
O serie de izvoare care conțin, între altele, într-o proporție
considerabilă hidrogenul sulfurat sau siliciul, au o valoare
terapeutică deosebită în tratarea bolilor otorinolaringologice și a
unor afecțiuni bronho – pulmonare. Analizele chimice ale acestor
izvoare, începute în 1852 și continuate periodic de către Laboratorul
de chimie a apelor minerale al Institutului de balneologie și
fizioterapie, au dovedit că, în general, compoziția chimică a
izvoarelor a rămas neschimbată. Faptul că izvoare de tipuri atît de
variate izvorăsc pe o suprafață relativ restrînsă, uneori chiar alături
unul de altul și totuși diferite ca efecte curative, constituie o
particularitate balneologică rar întîlnită atît la noi în țară, cît și peste
hotare. Din punctul de vedere al varietății apelor minerale, stațiunea
Slănic Moldova poate fi considerată mai înzestrată de natură decît
celebrele stațiuni de interes mondial cum sînt Karlovy Vary, Vichy,
Baden Baden, neavînd corespondent, ca profiluri similare, decît cu
o altă stațiune din Cehia: Marianske Lazne (fostă Marienbad).
Dar, iată cîteva particularități și indicații terapeutice ale acestor
izvoare minerale ce au ca sursă tratatele și ghidurile medicale ale
unor personalități ilustre ale balneologiei românești.
Izvorul 300 de scări
A fost descoperit în 1832 și poartă acest nume deoarece din acest
punct pornesc 300 de trepte care suie pe muntele Dobru. Este o
apă oligominerală, cu mineralizare foarte redusă, 197, 36 mg %,
folosită în cazurile indicate numai pentru cura de diureză în:
procesele inflamatorii cronice ale căilor urinare- pielite, cistite,
pielocistite; albuminurii funcționale; tendință de formare de calculi.
Se mai folosește și în afecțiuni metabolice: diateza urică, obezitate,
artitrism, tulburări metabolice în hipotiroide. Lipsa unor dominante
chimice o face indicată în orice fel de litiază renală și în orice formă
de hepatită cronică. Ceva mai departe, pe partea stîngă a aleii
izvoarelor, se află pavilionul de distribuire a apei prin buvete.
Această construcție cu acoperiș din planuri de piatră, dispuse
asimetric, într-un original joc de linii grupează la o buvetă izvoarele
nr. 1 și nr. 8 (descoperit în 1882), iar la cea de a doua buvetă
izvorul nr. 1 bis (descoperit în 1874), izvorul nr. 10 și izvorul nr. 3
(descoperit tot de serdarul Mihalache în anii 1804- 1807)
Izvorul nr.1
Este o apă clorurată carbogazoasă, bicarbonată, sodică, slab
sulfuroasă, hipotonă, cu o mineralizare totală de 8 613,55 mg%.
Are indicații în sfera acțiunilor gastrice: gastroduodenite cronice și
boala ulceroasă cu normaciditate și ușoară hiperaciditate; dispepsii
hiper și hipostenice, colecistite cronice, în insuficiența pancreatică
cronică, hepatite cronice persistente asociate cu gastroduodenite,
pancreatite colecistite. Izvorul 1 are acțiune și în diferite stări
anafilactice și este utilizat cu rezultate bune la bolnavii cu alergii
Izvorul nr.1 Bis
Este o apă clorurată bicarbonată, sodică, carbogazoasă, slab
sulfuroasă, hipertonă, cu o mineralizare totală de 14 391, 12 mg %.
Exercită o acțiune deprimantă mai intensă asupra secreției gastrice,
stimulează acțiunea peptică și combate spasmul piloric. Indicată în
ulcer duodenal, litiază biliară, folosită cu rezultate bune după
operațiile de colecistectomie, în diabetul zaharat și în tratarea gutei.
Izvorul nr. 3
Apă clorurată, bicarbonată, sodică, carbogazoasă, slab sulfuroasă,
hipertonă, cu o mineralizare totală de 17 752, 50 mg %, deprimă
mai intens secreția acidă a stomacului decît celelalte izvoare, ceea
ce i-a adus și titlul de „regele izvoarelor minerale”. Indicat în
diskinezii biliare de tip hipoton, colecistite cronice simple sau
litiazice (în afara colicii biliare), constipații obișnuite,
gastroduodenite cu hiperclorhidre, boala ulceroasă cu tranzit
normal sau încetinit. Nu este indicată la hipertensivi, renali, cei cu
probe de labilitate serică pozitivă.
Izvorul nr. 8
Apă clorurată, carbonată, sodică, carbogazoasă, slab sulfuroasă,
mărește secreția gastrică, dar nu modifică acidul clorhidric, cu o
mineralizare totală de 12 531, 20 mg %. Indicat în gastroduodenite
hiperacide, ca și în tratamentul diabetului, colecistitelor, diskineziilor
biliare, bolilor de nutriție și metabolism.
Izvorul nr. 10
Apă clorurată, bicarbonată, sodică, carbogazoasă, slab sulfuroasă,
hipertonă, cu o mineralizare totală de 12 091, 27 mg% , mărește
secreția gastrică cu 42 % iar acidul clorhidric cu 32 %. Indicat în
litiazele biliare însoțite de hipoaciditate, în colopatiile cronice și
diareele cronice funcționale gastrogene.
Izvorul nr. 6
Descoperit în 1844, apă clorurată, bicarbonată, sodică, foarte slab
sulfuroasă, hipertonă. Mineralizare totală 19 678,58 mg %. Este cea
mai concentrată dintre apele minerale folosite în cura internă la
Slănic și tocmai de aceea nu se bea decît cu prescripție medicală.
Deprimă secreția biliară, activează mobilitatea veziculei și a căilor
biliare și stimulează secreția pancreatică. Este indicată în gastrite
cronice hipoacide însoțite de constipație, în constipația obișnuită,
boli de nutriție și metabolism, în colecistite cronice simple și
litiazice, diskinezii biliare hipo sau atone, toate asociate cu
hipoaciditate.
Izvorul nr. 5
Descoperit între 1804- 1807 tot de serdarul Mihalache Spiridon;
este o apă carbogazoasă, vitriolică, hipotonă și atenție!, Nu se
utilizează în cura internă. Se utilizează numai în inhalații și local.
Are o mineralizare totală de 2 199, 27 mg%. Dominanta chimică
este siliciul. În cura externă, sub formă de inhalații, aerosoli,
pulverizații, este indicată în afecțiunile aparatului respirator și ORL
cu hipersecreție și componență alergică (astm bronșic, bronșite
cronice. Mai mult, este indicat și în inflamațiile cronice oculare –
bleforite și conjunctivite cronice, afecțiuni inflamatorii ale tractului
genital, trichomonioză).
Izvorul nr. 14
Este o apă cu o compoziție apropiată izvorului nr.3, în plus fiind
bromurată, iodurată și conținînd 10 mg fier la litru. Are aceleași
indicații ca și pentru izvorul nr.3, fiind mai des utilizată în bolile de
nutriție și metabolism însoțite de anemii feriprive și în cazul
pacienților care nu suportă sulful.
Izvorul nr. 15
Este o apă cloruro-bicarbonată, sodică, carbogazoasă, sulfuroasă,
hipertonă. Același indicații ca și pentru izvorul 1, fiind apa de elecție
pentru vîrstnici cu afecțiuni gastroduodenale. Are o mineralizare
totală de 10733, 53 mg %.
Izvorul Sonda 2
Este un izvor alcalin pur, cu o mineralizare totală de 4 001,6 gr % .
Este o apă de tip Vichy (Celestin) cu un debit apreciabil, de 31 litri
pe secundă, bicarbonată sodică, de o concentrație medie, hipotonă.
Asupra stomacului apa are efecte de fluidificare și eliminare a
secreției de mucus; deprimă atît secreția peptică, cît și pe cea
acidă, putînd fi administrată în afara metodei clasice și după mese,
în doze mici și repetate. Combate spamul piloric, are acțiune
deosebit de importantă în cazurile de boală ulceroasă și gastropatii
hiperstenice. Este indicată în gastroduodenite cronice hiperacide,
sechele postoperatorii pe stomac (la 6 luni de la operație), boala
ulceroasă în faza algică, colecistite cronice, simple sau litiazice,
hepatite cronice persistente, boli intestinale, enterocolite,
pancreatite cronice, boli de nutriție, diabet, boli renale și ale căilor
urinare, litiaze renale, stări alergice, alergoze digestive și cutanate.
Izvorul Cascada
Este utilizat mai ales în cura externă (inhalatorie), eficiența sa în
terapia afecțiunilor respiratorii datorîndu-se prezenței hidrogenului
sulfurat în cantitate moderată de 11,1 mg % și a sulfurilor alcaline.
Poate fi utilizată și în cura internă, în afecțiuni ale căilor biliare, în
stări alergice alimentare, diabet zaharat, dialeza gutată. În cura
externă: astmul bronșic infectoalergic, în rinofaringite alergice,
laringite, sinuzite, otite, cataracte.
Izvoarele nr. 7, 9,11 și 12
Se folosesc în cura externă.
Izvorul Sf Spiridon
Este un izvor cu apă pură, minerală, ce completează aceste
minunate izvoare a căror scurtă prezentare sperăm să vă fi
determinat în a le vizita și a le folosi pentru vindecare, alături de
celelalte tratamente ce vă stau în permanență la dispoziție. (Romulus Dan BUSNEA, Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns