Conform aprecierilor unor sociologi europeni de renume, dar si concluziilor formulate de cercetatori autohtoni in domeniul componentelor si determinarilor de ordin social, romanii se impart in doua categorii distincte: pesimistii – care sustin ca mai rau decit o ducem acum nu se poate; si optimistii – care sint de parere ca inca nu am atins limitele insuportabilului. Ca de obicei, adevarul se afla pe undeva pe la mijloc, fapt ce confirma predictiile ambelor tabere: de-atita bine, nici nu mai stim ce sa facem cu raul. In sfirsit, chestiunile sint discutabile si un verdict categoric, definitoriu, mai are de asteptat. Cu rezolvari venite de la noi insine, si mai putin de la guvernanti, chiar daca in urma cu patru ani sloganul candidatului la prezidentiale, Traian Basescu, ne indemna „sa traiti bine!”. Nu s-a intimplat, insa, mare lucru, astfel incit crizele pe care le traversam la inceput de mandat au parcurs destul de usor, dar si previzibil, de altfel, fazele de la acut la cronic: cistigurile salariale, costul vietii, sanatatea, educatia, locuintele, dar si credibilitatea celor instalati la putere si a partenerilor lor din opozitie.
Ajuns la limita rabdarilor, romanul a hotarit sa-si ia soarta in propriile miini apelind la solutiile alternative. Care cer mai putini bani si mai multa minte. Prima conditie ne cam lipseste, dar de cea de a doua beneficiem, uneori, chiar in exces. Un grup de vreo doua sute de pensionari bucuresteni a considerat ca evadarea in natura nu poate fi decit benefica pentru sanatatea lor, ca si a buzunarelor personale: se fortifica psihic si fizic si fac economie la bugetul familial. Drept pentru care si-au parasit locuintele de la bloc, instalindu-si taberele de corturi in poienile de pe valea Prahovei, la Busteni, Azuga, Poiana Tapului. Aici se gospodaresc si traiesc pe tot timpul verii, timp de patru – cinci luni de zile. Scapa de sicanele vecinilor de apartament, dar mai ales de plata curentului electric si a gazelor naturale, a apei, intretinerii, abonamentelor la telefon si cablul tv. Consumul de medicamente scade si el. Economiile rezultate ii ajuta sa se descurce pe timp de iarna.
Nomadismul sezonier se practica si prin alte zone pitoresti ale tarii. De ani buni, o mica tabara de corturi, cu locatari flotanti sositi in masinile proprii din sudul tarii – de la Galati, Braila, Tulcea, se infiripeaza la Slanic Moldova, dupa aceleasi reguli ca cele de la Gura Diham sau Poaian cu Flori: autogospodarirea. Convietuirea in colectiv, in sinul naturii, le ofera nu doar o companie a convenientelor, ci si posibilitatea de a-si acorda reciproc sprijinul in situatiile dificile care pot sa apara. Beneficiul este acelasi: efectele solutiilor alternative. La rindul lor, rromii de la Rotunda – Gura Vaii, si-au parasit locuintele cu care fusesera inzestrati dupa calamitatile naturale din ultimii ani, preferind sa se intoarca la corturi si carute.
Dupa cum evolueaza lucrurile, n-ar fi deloc exclus ca astfel de asezari sezoniere sa prolifereze pe vaile Trotusului, Siretului, Bistritei, ale Oltului, Muresului si altor riuri din tara. Receptiv la nou, cu ofertele benefice pe care acesta le poarta cu sine, romanului nu-i trebuie prea mult pentru a-si schimba stilul de viata. Fie ca o face de voie, sau de nevoie. S-ar rezolva, pe aceasta cale, o serie de componente vitale aflate in suferinta: criza locuintelor, costul vietii, relatiile interumane, decongestionarea oraselor. Reintoarcerea la natura, cu masina sau caruta, ar putea deveni astfel solutia care ne pindea de pretutindeni, dar pe care nu o vedea nimeni.
Redevenind seriosi: chiar trebuie sa ajungem aici pentru a ne redobindi dreptul de a avea un trai decent? Solutiile alternative amelioreaza, dar nu vindeca bolile. Ofera doar senzatia, nu si certitudinea.
Lasă un răspuns