• persoanele care beneficiază de indemnizația de șomaj au mult mai multe avantaje decît un muncitor • aceasta poate fi o explicație de ce persoanele ajunse în șomaj nu mai sînt interesate să-și găsească un alt serviciu
O cunoscută vorbă de duh spune că „munca îl înobilează pe om”. Prin muncă omul ar trebui să-și asigure toate cele necesare pentru ziua de mîine și, dacă este chibzuit și cu puțin spirit întreprinzător, se asigură pentru întreaga viață. Se pare însă că moda avantajelor aduse de muncă a dispărut. În societatea actuală, dominată de o economie de piață ce încurajează libera inițiativă, a ajuns să fie încurajată, în paralel, și nemunca.
Șomajul a ajuns în ziua de azi să fie o afacere mult mai profitabilă decît munca. Punînd cap la cap avantajele aduse de statutul de șomer și cel de angajat, se observă că balanța trage de partea celui care stă. Un șomer beneficiază de o indemnizație lunară în sumă fixă. Aceasta reprezintă 75% din salariul minim pe economie și se acordă pe șase, nouă sau 12 luni, în funcție de vechimea în muncă. În perioada respectivă, un fost angajat va primi 1.875.000 de lei lunar. Absolvenții sau tinerii care vin din armată și care nu au vechime în cîmpul muncii primesc doar 50% din salariul minim pe economie. În același timp, pentru un debutant într-o slujbă de stat se acordă la angajare 2,5 milioane de lei, adică salariul minim pe economie. Din acesta i se opresc contribuțiile către stat, așa că tînărul, care ar trebui să fie sprijinit în realizarea primilor pași în viață, primește în mînă în jur de două milioane de lei. „Am terminat facultatea de drept în urmă cu doi ani. Am lucrat ca juristă pentru o firmă privată și patronul mă plătea cu norma. Apoi m-am prezentat la un concurs la această instituție și m-am angajat. Salariul meu este cel minim pe economie, dar am noroc de sporuri și stimulentele care se acordă. Dar ce șanse am eu cu banii ăștia să îmi procur o casă, mașină și să ducă o viață decentă, fără a avea grija zilei de mîine”, ne-a spus o tînără juristă. Situația este aceeași și la unitățile private care folosesc forța de muncă calificată. Majoritatea dintre acestea angajează persoane indiferent de vechimea în muncă, cu un salariu minim pe economie. Puține sînt cele care acordă și sporuri pentru vechime.
În schimb, un șomer, în afara banilor primiți degeaba de la stat, poate opta pentru un loc de muncă la negru, la mica înțelegere cu patronul. La indemnizație se mai adaugă astfel minim 1,5 milioane de lei. La avantajul banilor se mai adaugă lipsa cheltuielilor de transport, pe care un angajat trebuie să la facă pentru a ajunge zi de zi la serviciu, cheltuielile cu îmbrăcămintea și mîncarea. Timp de opt ore un angajat lucrează în condiții de stres, uneori stînd pe scaun ore întregi pentru a face doar calcule. Șomerul stă acasă, butonează telecomanda și își drămuiește banii din indemnizație și nu se gîndește la un loc de muncă decît cu o lună înainte de a termina șomajul. „Am lucrat pînă anul trecut, dar am fost concediată pentru că patronului nu i-au mai mers afacerile în confecții. La șomaj mi-au dat 1,3 milioane, iar acum mai primesc 500.000 de lei, de cînd au crescut salariile. Imediat după ce m-a dat patronul afară am vrut să mă angajez din nou. Am căutat prin ziare în prima lună, dar apoi mi-am zis că e bine așa, pentru că, vorba aia, dacă nu e, pică. Șomajul e mai mic cu cîteva sute de mii de lei, dar nu trebuie să mai lucrez în schimburi, să mă scol dimineața. O să îmi fac probleme de un loc de muncă atunci cînd termin ajutorul. Și atunci mă duc la Forțele de Muncă și cred că o să îmi găsesc ceva”, ne-a declarat Maricica Panaite, de 44 de ani.
Singurul dezavantaj al șomerului este că nu mai primește indemnizația de șomaj dacă refuză nejustificat un curs de calificare profesională sau un loc de muncă. Dar ca un patron să îi dea o negație nu e mare lucru, pentru că șomerul poate spune că nu știe să facă ce-i cere angajatorul și, astfel, rămîne cu șomajul. „În medie, lunar, noi suspendăm plata indemnizației de șomaj pentru 25 de persoane care refuză calificarea sau un loc de muncă. Mai toți se declară nemulțumiți de salarii sau de natura muncii pe care trebuie să o presteze. Ei uită însă că noi îi îndrumăm la curs sau la noul loc de muncă în funcție de abilitățile șomerului și de pregătirea lui profesională”, ne-a declarat Cornelia Barbu, director managementul pieței muncii la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău. Problema este însă de mentalitate. Dacă statul vine în sprijinul șomerilor, categorie defavorizată într-un anumit moment, aceștia ar trebui să înțeleagă că fără să muncească nu vor ajunge niciodată să depășească nivelul existenței zilnice. Șomajul este o afacere, dar pentru cei lipsiți de inițiativă. (C.T.)
Lasă un răspuns