Comunicarea și analiza primează în cadrul activității de job-club. Și, dacă pînă nu demult, eram învățați să așteptăm totul de la stat, precum azilanții, preocuparea activă de propria persoană e un lucru nou, pe care trebuie să ni-l însușim. Pentru noi.
În sala mică, șomerii au parte de consiliere. Mai mult pe șopotite, pentru a nu deranja și pentru o mai dreaptă înțelegere. Patru persoane poartă un dialog „de grup”. Patru fete, care învață cum să-și caute un loc de muncă, de prin ziare sau de aiuirea, și să-și întocmească un curriculum vitae. Pentru moment, m-am simțit ca un novice. Junele erau la a patra ședință de consiliere. Eu, ba.
Felul cum vorbea inspectorul mă făcea să mă simt din nou elev.
M-am așezat timid pe un loc și, imediat, am fost cooptat în discuție de trei tinere șomerițe. Crina, Gabriela și Veronica. La doar 20 de ani, gustă din plin amărăciunea șomajului. Crina, o tînără exuberantă și cea mai optimistă persoană din încăpere, a povestit că a lucrat în meseria de cocător la o covrigărie. Fără carte de muncă, cu numai un milion și ceva de lei pe lună. „Patronul ne plătea cînd avea chef și se purta urît cu noi. Am plecat și m-am hotărît să dau la facultate, la biologie, pentru că am terminat Liceul la «Sanitar». Părinții nu-mi pot asigura decît sprijinul moral. Iau viața în piept. Vreau să-mi găsesc serviciu și să învăț în același timp. Știu că e greu, dar voi reuși. Cînd am primit scrisoarea de la șomaj care mă chema aici, am fost decepționată. Nu voiam să mă angajez. Îmi convenea mai mult să învăț și să iau ajutorul de șomaj. La consiliere am realizat că trebuie să îmi caut de lucru și, în paralel, să învăț”, povestește Crina.
O altă participantă la „terapie”, Veronica, s-a prins și ea în vorbă. A terminat Liceul Agricol din Hemeiuși și s-a angajat la o firmă de încălțăminte. „Eram omul bun la toate. Muncitoare necalificată. Am lucrat un an și patru luni cu carte de muncă, dar au făcut restructurări și m-au dat în șomaj. Nu mi-am mai căutat de lucru și m-am dus la țară, la bunici. Îmi doresc un loc de muncă cu program încărcat, dar bine plătit”. Un caz puțin mai fericit s-a arătat a fi cel al Gabrielei. Ea a terminat Liceul „Henri Coandă” și a dat la Facultatea de Franceză -Română din Bacău. Nu a reușit. Părinții și cei trei frați mai mari sînt pentru Gabriela un sprijin moral, dar și material. „Nu am lucrat niciodată. Voi da la facultate și în acest an. Îmi doresc să muncesc. Să mă mîndresc cu ceea ce realizez eu. Cu forțe proprii. Mi-am depus CV-ul la două firme care căutau operatori de relații cu publicul. Aștept răspuns. Problema este că toți patronii caută persoane cu experiență”, crede Gabriela.
Activitatea de consiliere are și o parte teoretică. Șomerii învață cum să-și întocmească un CV, o scrisoare de intenție, cum se caută un loc de muncă, cum trebuie să se adreseze unui angajator. Cu alte cuvinte, cum trebuie să-și vîndă cît mai bine imaginea și cunoștințele pentru a fi angajat. Fiecare persoană consiliată primește o fișă în care sînt trecute locurile de muncă vacante de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă. Serioase, fetele au prins să analizeze fiecare loc de muncă și să-l bifeze pe acela care corespunde cu pregătirea. Tema lor este să contacteze patronii și să se reprezinte. Așa cum au învățat. Terminarea ședinței le-a găsit pe combatante cu bateriile reîncărcate. Gata de luptă cu inamicul. Șomajul. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns