Spiritualitate si traditii populare la sarbatoarea Sfintului Andrei

Patron spiritual al romanilor, Sfintul Apostol Andrei, va fi serbat in toate bisericile la 30 noiembrie. Despre acesta se stie ca era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, ambii fiii unui pescar pe nume Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. S-au numarat printre „ucenicii” Sfintului Ioan Botezatorul, ascultind timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii”. A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. Andrei L-a insotit pe Mintuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savirsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cind Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cind a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfintul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. De asemenea, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Tot din Traditie mai stim ca Sfintul Andrei a avut un sfirsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, linga Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus „Crucea Sfintului Andrei”.
Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinata unor obiceiuri, poate antecrestine, care sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor. Taranii romani le-au pus sub obladuirea acestui sfint, tocmai pentru ca ele trebuie garantate de autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. Clipa cea mai prielnica pentru a obtine informatii cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea, „Andreiu’ cap de iarna” cum se mai spune in Moldova, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putind fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte „umbla strigoii” sa fure „mana vacilor”, „mintile oamenilor” si „rodul livezilor”. Impotriva acestor primejdii, taranul roman foloseste ca principal element de aparare, usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sint unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale. Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si cimpurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pina la Craciun) sau se seamana boabe de griu in diverse recipiente. Din punct de vedere crestin-ortodox aceste obiceiuri sint recunoscute ca nefiind de origine crestina, fiind cultivate de catre popor. Nepromovate in mod oficial, aceste traditii sint considerate bune si folositoare atita timp cit structureaza si definesc identitatea unui popor, si nu distrug spiritualitatea crestina.