Nici angajarea unui avocat, pentru care s-a dat din bugetul Consiliului Județean o sumă considerabilă, nici așa-zisele noi probe nu i-au folosit Spitalului Județean de Urgență (SJU) Bacău în procesul cu tânăra infectată cu HIV/SIDA la naștere (în 1990). Tribunalul Bacău a respins cererea de revizuire a SJU și, în consecință, a fost menținută hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care SJU a fost obligat să-i plătească bolnavei despăgubiri de nu mai puțin de 1.000.000 de euro.
Conducerea spitalului a făcut cererea de revizuire anul trecut, în speranța că va reuși să scadă suma stabilită de ÎCCJ drept despăgubiri. Însă nu a reușit să câștige decât ceva timp, câteva luni în plus, cât a durat procesul, perioadă în care, după cum s-a văzut în instanță, SJU nu a venit cu probe care să justifice cererea de revizuire, drept dovadă aceasta a fost respinsă.
Interesant însă a fost modul în care reprezentanții SJU au înțeles să tergiverseze un proces care durează deja de zece ani. Singura probă adusă de SJU în revizuire a fost un înscris prin care spitalul ar fi vrut să demonstreze că starea de sănătate a tinerei de 24 de ani nu este atât de gravă pe cât pretinde ea, în condițiile în care la dosar este atașat întregul istoric medical ce a trecut prin mâinile atâtor judecători, pe parcursul celor zece ani, atât de la instanțele din Bacău, cât și de la ÎCCJ. În lipsa unor probe reale, SJU a încercat să convingă instanța că toată lumea a fost „victima” unui „șantaj emoțional impresionant” și a depus la dosar un act cu ștersături și corecturi care ar arăta că tânăra are HIV, nu și SIDA. „Informațiile descoperite în documentele de pe Secția Boli Infecțioase Copii se referă la starea reală de sănătate a pacientei și conform acestora numita G.R. nu prezintă manifestări grave ale unor simptome legate de îmbolnăvirea cu SIDA, ci este doar o simplă purtătoare a virusului HIV în formă latentă și de asemeni prezintă un sistem imunitar eficient. (…) Virusul HIV nu a fost niciodată «detectabil» ca fiind activ, adică pacienta este doar purtătoarea virusului HIV, fapt ce nu îi afectează în mod real starea de sănătate” – a fost argumentația SJU. Tactica spitalului nu a stat în picioare, fiind contrazisă de întregul dosar medical care atestă, fără urmă de îndoială, că tânăra are SIDA în stadiul C3, adică cea mai severă formă, cu multiple afecțiuni, iar virusul i-a afectat sistemul imunitar.
Spitalul va fi executat silit, dar „asta-i așa, ca să vă iasă articolul de presă”
Procesul început în urmă cu un deceniu nu se oprește aici. Conducerea SJU nu poate să accepte că a pierdut și continuă războiul în instanță. „Decizia instanței nu o comentez, dar căile de atac rămase vor fi folosite” – ne-a declarat pe un ton ostil dr. Gabriela Zoican, managerul SJU. Și discuția legată de executarea silită a spitalului, începută încă de anul trecut, a iritat-o pe reprezentanta spitalului. Ea a încercat să contrazică, fără să ofere prea multe detalii și explicații, varianta avocatei bolnavei potrivit căreia spitalul poate fi executat în orice moment, primul pas fiind blocarea conturilor, indiferent că spitalul înțelege să continue procesul în instanță. Și asta pentru că decizia ÎCCJ cântărește mai greu decât cererea de revizuire sau contestația, iar SJU nu a reușit, pe de altă parte, să anuleze în instanță actele de executare silită. „Instituțiile publice funcționează după alte norme – este de părere dr. Gabriela Zoican. Sunt mai mulți pași de făcut. Trebuie aprobat bugetul de către Consiliul Județean, trebuie constituit un fond de daune. Probabil că aceste demersuri se vor face la rectificare sau anul viitor. Nu se poate trece la executare așa, într-o zi. Cum nici la dumneavoastră nu poate veni cineva să vă ia mobila din casă pentru că aveți o datorie. Sunt mai mulți pași care trebuie urmați.” Din ce fonduri se va plăti despăgubirea managerul SJU nu știe, dar știe sigur că bolnavii nu vor fi afectați și nu au motive să-și ridice semne de întrebare. „De ce să fie oamenii îngrijorați? – a reacționat și mai iritată dr. Zoican. Asta-i așa, ca să vă iasă articolul de presă. Nu că ar putea fi asigurații îngrijorați. Eu nu am văzut pe nimeni că ar fi îngrijorat că spitalul va fi executat. Nu știu de unde vor veni banii pentru despăgubire, dar bolnavii nu vor fi afectați.”
CEDO sancționează întârzierile la plată
Daniela Burghelea, avocata bolnavei, subliniază încă o dată că executarea silită a început anul trecut, după ce s-a dat hotărârea ÎCCJ în favoarea tinerei, și că Judecătoria Bacău a respins contestația SJU împotriva executării. „Legal, noi suntem îndreptățiți să facem demersuri pentru executarea spitalului – susține Daniela Burghelea. Într-adevăr, cadrul legal prin care se stabilește modul în care se pot executa instituțiile publice prevede un termen de grație de șase luni, timp în care acestea trebuie să facă demersuri pentru aprobarea bugetului și constituirea fondului. Însă a fost depășit demult acest termen legal, pentru că decizia ÎCCJ a fost dată anul trecut. Atunci SJU trebuia să înceapă demersurile, dacă exista bună credință, nu acum. Executorul judecătoresc poate trece mai departe cu executarea silită. De altfel, sunt cauze câștigate la CEDO împotriva României tocmai pe aceste aspecte, când instituții ale statului au încercat să întârzie plata, invocând lipsa fondurilor.” Tot la CEDO s-a câștigat un proces împtriva statului italian, dechis de un bolnav infectat cu HIV. Despăgubirile obținute au fost de peste 2.000.000 de euro și nu s-au dat pentru infectarea cu HIV, ci pentru tergiversarea procesului.
Sant foart mult din anu ala ieu am 27 de ani