La 20 de ani dupa caderea regimului comunist, am ajuns in locul de unde am pornit. Doar ca suntem invatati ca acele lucruri detestate pe vremea lui Ceausescu acum sint bune.
Si inainte de 1990 tara avea ziare, radiouri si televiziune. Informatiile pe care le gaseai, insa, erau in majoritatea cazurilor daca nu nefolositoare, de-a dreptul enervante. Pentru ca intreaga mass-media era folosita in scopuri de propaganda.
Astazi se intimpla acelasi fenomen: presa româneasca este folosita in scopuri propagandistice si, mai mult, incepe sa fie controlata de Putere. Nu doar ca au disparut ziare, dar cele cite mai exista, televiziunile si chiar CNA-ul se intrec in ode la adresa Conducatorului iubit.
Securistii de dinainte de 1990 isi maninca linistiti pensiile. Au spionat, au tras cu ochiul si urechea la susotelile vecinilor, ale colegilor de munca, prin restaurante si au raportat totul constiincios. Azi serviciile de informatii nu doar ca se infiltreza peste tot dar primesc si indicatii de la presedintele tarii sa spioneze spitalele, dispensarele ori brutariile.
Si inainte si astazi, visul oricarui tinar absolvent este s-o taie cit mai repede in strainatate. Pentru ca in tara nu are nici o sansa.
Si atunci, si acum, functiile publice se impart dupa apartenenta la partid.
Ca si atunci, ti-e frica sa vorbesti la telefon pentru ca nici nu stii cine te mai inregistreaza si cind va fi folosita inregistrarea.
La fel, daca te apuci sa critici presedintele, iti vor sari in cap zeci de lingai platiti sa-l aduleze si sa ne explice cit de buna si geniala ii este viziunea si cit de ingrati sintem noi pentru ca nu apreciem sacrificiul pe care-l face Conducatorul nostru pentru tara si poporul sau!
Singura diferenta este ca atunci ii spuneam „comunism” iar acum numim ceea ce ni se intimpla – „capitalism”.
Excelent articol, felicitari !