Ștabii erau controlați formal cînd cereau credite de la Banca Transilvania

• Timona Cioinea, fost contabil șef al sucursalei băcăuane a Băncii Transilvania, spune că un an nu a fost chemată la ședințele, Consiliului de Credit și Risc, deși așa cere legea

Timona Cioinea, fostul contabil șef al sucursalei din Bacău a Băncii Transilvania, a fost audiată ieri de judecători. Și ea, ca și alți funcționari ai băncii, este acuzată că ar fi acordat credite fără acoperire. Pe tot parcursul declarației ei, Timona Cioinea a încercat să explică că s-a trecut peste ea atunci cînd s-au dat creditele, ba, mai mult, lucra în orb, fiindcă nu îi fuseseră prezentate regulamentele de funcționare a băncii.

Cel mai interesant amănunt din declarația Timonei Cioinea se leagă de cît de atent erau verificați cei care cereau credite de la BancaTransilvania. Din declarațiile contabilei șefe a reieșit că anumiți clienți, care aveau societăți ce erau deja cunoscute în bancă și care se bucurau de o anumită bonitate, erau analizați mai sumar la acordarea de credite. În ceea ce-i privește noii clienți, Carmen Negoiță, directoarea sucursalei băcăuane, avea un cuvînt greu de spus cu privire la acordarea sau nu a creditului, cu toate că nici măcar directoarea nu avea drept de veto în Consiliul de Credit și Risc (CCR). „Timp de un an, între august 1998 și iulie 1999, nu am fost invitată să particip la sedințele CCR. Eu consider că așa cum rezultă din fișa posturilor, participau la ședințe doar persoanele convocate. Iar dacă ținem cont de faptul că eu eram subordonată directoarei, nu mi-am permis să dau buzna la o ședință la care nu am fost convocată”, a declarat Timona Cioinea.

La termenul de ieri, Timona Cioinea a declarat că a fost numită în funcția de contabilă șef printr-o decizie venită de la centrala Băncii Transilvania. Prin acel act n-a fost și înștiințată asupra sarcinilor care îi revin, deși se cunoștea că ea nu mai lucrase în altă bancă. Contabila șefă a precizat că abia în anul 1998 a primit o fișă a postului, fișă prin care se specificau sectoarele care erau subordonate funcției pe care o ocupa. Cert este că toate cererile de creditare trebuiau semnate și de contabila șefă. Aceasta a ținut să precizeze că ședințele CCR erau prezidate de directoarea Negoiță, care nu a prezentat niciodată membrilor Consiliului un document sau o normă din care să rezulte rolul acestui organism, modul de desfășurare a ședințelor și atribuțiile acestuia. În apărarea sa, Timona Cioinea a declarat instanței că nu ar fi putut face o analiză pe loc a balanței și bilanțului societăților care doreau să contracteze credite. (Andrei LASLĂU)