Statul ca o pușcărie

Ștefan RADU

În urmă cu o săptămână scriam despre „victimele colaterale” care sunt întreprinzătorii corecți, sufocați de o legislație în continuă schimbare (interminabila „reformă” românească gestionată de politruci și pițifelnici!) și de atitudinea agresivă a instituțiilor abilitate să mențină „ordinea” în mediul economic. Am primit câteva aprecieri pentru comentariul meu, chiar și câteva telefoane, însă niciun cititor n-a îndrăznit să-și spună părerea în scris. Există o anumită spaimă față de controlorii plătiți de la Buget, manifestată mai ales de cei care fac toate eforturile pentru a fi în cadrul legal definit de puzderia de norme, ordine, hotărâri, ordonanțe, regulamente, dispoziții, circulare, adrese și tot ce mai născocește birocrația odihnită autohtonă. Un prieten aflat, la un moment dat, în fruntea unei Agenții, mi-a mărturisit că oriunde ar merge în control tot va găsi ceva amendabil. Legile sunt făcute astfel încât orice articol poate fi interpretat. Când l-am auzit nu mi-a venit să cred. În ultimii ani, însă, discutând cu diverși agenți economici, am constatat că „dreptatea este la cheremul celui ce controlează”…

Relația dintre Statul Român și întreprinzătorii mici și mijlocii este una asemănătoare cu cea dintre deținuți și gardieni. În fața „organului de control” ești un prezumtiv infractor, un escroc pus pe înșelat statul. În mintea unor funcționari, ideea de a construi o mică firmă, de a înființa locuri de muncă și de a profesa onest este inexplicabilă! Ei știu prin câte cazne legale, financiare și profesionale trebui să treci zi de zi dacă vrei să fii corect. Pare de-a dreptul suspectă dorința ta masochistă de a depăși toate aceste obstacole. Trebuie să ai un interes ascuns, să fii traficant sau finanțator de teroriști ca să înduri toate umilințele impuse prin legile aberante care guvernează mediul de afaceri. Un exemplu numai: când mintea creață a unui ministru a inventat „taxa pe stâlp” au fost nenumărate voci care au spus că efectele vor fi dezastruoase. Înalții funcționari de prin Guvern se răsteau că noi, contribuabilii, spunând că habar n-avem ce-nseamnă respectiva inițiativă. Că toată lumea va câștiga din taxa asta! Luni, însă, l-am văzut pe premier bâlbâindu-se în fața unor agricultori și recunoscând că există activități specifice și situații deosebite pentru care este necesară scutirea de la plata acestui bir. Numai că, între timp, contabilii au înnebunit numărând stâlpii, zăbrelele din garduri, platformele betonate, benzile rulante și alte asemenea „construcții speciale” pentru a face primele plăți către Statul-milițian. Chiar dacă se aprobă scutirile promise, banii deja încasați nu vor mai fi returnați în veci! Și nici nu vom vedea vreun ministru sau vreun secretar de stat care să demisioneze și să declare public: „Am fost un prost!” Proști sunt doar cei ce vor să fie corecți cu Statul-milog…

Un inspector are atribuții doar de control și sancționare. Nu se ocupă și de îndrumare! Doar contribuabilul trebuie să fie și finanțist, și specialist în ecologie, și jurist. El are responsabilități și este amendabil pentru orice. N-am auzit, în schimb, de parlamentari condamnați pentru că au aprobat legi cretine, nici de funcționari sancționați că nu au acționat în scopul implementării corecte a unor măsuri (prin colaborarea cu agenții economici dornici să se pună în ordine), nici de informarea eficientă a mediului de afaceri atunci când trimestrial „completezi” normele, hotărârile și ordinele. Nu degeaba în popor se spune: „Și cu banii luați, și… sancționat!”