Ștefaniada

Reîntregire sub steagul…Uniunii Europene?!

Succinta istorie a dezmembrării Moldovei Mari a lui Ștefan cel Mare, ale cărei hotare cuprindeau, în 1475, la vest – Carpații, la sud-Milcovul, brațul Chilia și Marea Neagră, iar la est și nord-Nistrul, relevă apariția de-a lungul secolelor a zeci de fragmente teritoriale, mai mari sau mai mici. În prezent, principalele fragmente teritoriale din Moldova Mare, care se găsesc în România, sînt provincia Moldova și Bucovina de sud. Republica Moldova cuprinde Basarabia, lipsită de județele Ismail și Belgorod (Cetatea Albă), avînd în plus Transnistria. Bucovina de nord, ținutul Hotinului și județele Ismail și Belgorod sînt în componența Ucrainei.

Care sînt șansele de refacere ale acestui adevărat „puzzle” de fragmente teritoriale moldave, împrăștiate în trei țări și, mai ales, sub care steag, sub steag românesc, în numele unei Românii mai mari, sau sub steag moldav, în numele unei Moldove mai mari?

Mă voi opri numai la prima întrebare, mult simplificată: care sînt șansele de alipire a Republicii Moldova la România? Este evident că răspunsul este foarte complex și în cele ce urmează voi încerca să evidențiez numai unele aspecte. În primul rînd, doresc să-mi exprim părerea că nu este oportun de a include în campania electorală din acest an alipirea Republicii Moldova la trupul României. În ultimul deceniu, cînd condițiile, ca și acum, nu au fost nici pe departe propice, mulți politicieni inconștienți din România, cu ochii ațintiți cînd la potențialii alegători, cînd la propria pușculiță, și-au făcut campanie electorală promițînd „marea cu sarea”, creînd iluzii deșarte de alipire a unei părți sau a tuturor teritoriilor moldave din afara granițelor noastre. Ei au reușit ca, prin vorbe meșteșugit alese, dar lipsite de realism, să trezească sentimentul revanșard al unui segment al populației României și…să-i cîștige voturile. Acești politicieni au dat exemplul Republicii Federale Germania și al Republicii Democratice Germane, care s-au reunit, formînd Germania. Știm că România nu este o mare putere și nici nu are cu ce cumpăra bunăvoința unor mari puteri, cum a făcut Republica Federală Germania cu defuncta URSS. Însă ei uită să amintească intenționat exemplele Iugoslaviei și Cehoslovaciei, țări de calibrul României, care, după întîlnirea de la Malta dintre președinții Bush și Gorbaciov, s-au dezmembrat uimitor de repede. Zgîndărirea, în cadrul campaniei electorale, a orgoliilor naționaliste poate avea un efect pervers, de favorizare a acțiunilor de dezmembrare a României, care s-au amplificat în ultimul timp.

În al doilea rînd, trebuie să recunoaștem că, la ora actuală, majoritatea populației din Republica Moldova vorbește mai bine rusește decît românește. Populația autohtonă, ale cărei origini romane sînt atestate, printre altele, de două valuri ale lui Traian, a fost deportată în masă pe timpul lui Stalin. De asemenea, în fosta Republică Sovietică Socialistă Moldova au fost aduși foarte mulți ruși, ca specialiști, chiar dacă unii se pricepeau cel mai bine să …consume „samagon”, o băutură alcoolică obținută din sfeclă. Ei primeau apartamente cu prioritate și aveau salarii mai mari decît salariații autohtoni. Această populație are reticențe, se opune alipirii la o țară unde se vorbește o limbă pe care ea nu o stăpînește cum se cuvine. În toamna anului 2001 am participat la o sesiune de comunicări științifice organizată de „Universitatea Tehnică a Moldovei” din Chișinău și am fost surprins neplăcut cînd unii profesori universitari moldoveni, cu nume rusesc sau găgăuz, mi-au vorbit într-o limbă românească păsărească. De asemenea, am observat, cu mult regret, că și copiii, cînd mergeau pe stradă, utilizau cu precădere limba rusă.

În al treilea rînd, România încă nu constituie o reală atracție economică. Ceea ce ar trebui să înțelegă guvernanții noștri este că, în general, oamenii sînt mai degrabă atrași prin măsuri de ieșire din sărăcie, de asigurare a „pîinii celei de toate zilele”, decît prin acte de răspîndire a culturii românești. În teoria denumită „Ierarhia trebuințelor umane”, Abraham Maslow a pus în evidență faptul că trebuințele fiziologice au prioritate în fața celorlalte trebuințe, fie ele și culturale. Exemplele care susțin această teorie nu lipsesc. Astfel, la Cenaclul „Flacăra”, care a avut loc în vara anului trecut la Chișinău, în ciuda faptului că a beneficiat, pe scenă, de strivitoarea prezență a bardului de la Bârca, Adrian Păunescu și, în public, de aplauzele poetului bilingv Grigore Vieru, s-a strîns infinit mai puțină lume comparativ cu mulțimea băcăuanilor veniți la 14 iulie 2003 în parcul „Cancicov” pentru a serba „Duminica generozității”, unde au avut ocazia de a-și potoli momentan foamea și setea servind pe gratis un „hot dog” și o bere.

Cetățenii din Republica Moldova, datorită nivelului de trai foarte scăzut doresc să lucreze în străinătate. Avînd dreptul să lucreze oriunde în cadrul Comunității Statelor Independente, mulți moldoveni preferă să plece la marile întreprinderi de extragere și de prelucrare a petrolului din Siberia, unde sînt plătiți foarte bine. În prezent, dacă pentru cele aproximativ 2 milioane de români care au plecat să lucreze în străinătate, țara noastră nu a constituit o atracție economică, se poate spera că, în 2007, România, ca membră a Uniunii Europene, va constitui o atracție economică irezistibilă pentru cele aproximativ 4 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova!

În al patrulea rînd: proiectul viitoarei constituții a Uniunii Europene nu prevede alipirea prin forță de noi țări, ci doar…admiterea de noi membri printr-o procedură foarte riguroasă. Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană ar face caducă dorința celor care doresc alipirea ei la trupul României. Numai bunul Dumnezeu știe cel mai bine cît de mari sînt șansele ca Republica Moldova să devină membră a Uniunii Europene și, astfel, o mare parte din fragmentele teritoriale provenite din dezmembrarea Moldovei lui Ștefan ce Mare să fie unite sub steagul…albastru cu 12 steluțe galbene. (Prof.univ.dr.ing. Doru CIUCESCU)