Ștefaniada

Ștefan cel Mare: cu barbă sau fără barbă?

Astăzi zîmbim. Dar, în urmă cu un secol și mai bine, această întrebare a fost luată la modul cel mai serios. Tema respectivă a antrenat aprige discuții chiar în Academia Română, ținînd din toamna anului 1882 și pînă în iarna anului 1883. Și iată de la ce a pornit totul: Vasile Alecsandri era președintele unui comitet de inițiativă ce avea ca scop ridicarea în Iași a unei statui înfățișîndu-l pe Ștefan cel Mare. Ca urmare, se strîng fondurile, se găsește și sculptorul în persoana francezului Em. Fremiet. Potrivit temei întocmite de P. Verussi, Ștefan cel Mare trebuia să fie reprezentat cu capul plecat și, firește, privea în jos, cu plete pînă la umeri și cu coroana pe cap. Fața îi era împodobită cu niște strașnice mustăți și o impunătoare barbă!

Această imagine fusese creată mai ales de litografiile lui Gh. Asachi și picturile a doi pictori consacrați, Constantin Lecca și Carol Pop de Szathmary, care, la rîndul lor, se inspiraseră dintr-o pictură pe pînză din 1997 semnată de Vasile Popovici, aflată la mănăstirea Putna. Toate bune și frumoase, dacă între timp n-ar fi intervenit o importantă descoperire. În peregrinările sale, episcopul Melchisedec descoperă la Humor un tetraevanghelier împodobit cu numeroase miniaturi. Și cum norocul este de partea celor ce-l caută, episcopul are marea șansă să descopere și portretul lui Ștefan cel Mare. Îl examinează, descifrează scrisurile și se convinge că portretul este autentic. Ștefan cel Mare n-avea barbă! Descoperirea este prezentată Academiei Române. Pe loc, membrii Academiei se împart în două tabere. Unii îl susțin pe Bogdan Petriceicu Hașdeu, că tetraevanghelierul nu este contemporan cu Ștefan și îl înfățișează pe Petru Rareș. Alții, dimpotrivă! Disputele capătă dimensiuni din ce în ce mai mari. Se întreprind cercetări serioase și minuțioase, care îi înfrîng pe Hașdeu și partizanii lui. Tetraevanghelierul era din timpul domnitorului, deci Ștefan cel Mare n-avea barbă!

Ca ironie, după ce toată lumea era ferm convinsă că domnitorul n-avea barbă, membrii comitetului telegrafiază la Paris sculptorului să lase statuia domnitorului tot cu barbă.

Și așa a fost inaugurat monumentul și așa ne-am obișnuit și noi cu imaginea viteazului Ștefan: avînd barbă. (Eugen ȘENDREA)