*…”La Scaune” din Odobești
Închipuiți-vă trecînd, pe un drum prăfuit de țară, o adevărată armată avîndu-l în fruntea ei chiar pe nebiruitul Ștefan. Ajunge pe o culme deal. Pe stînga, Ștefan zărește o minunată poiană, inundată de auril soarelui. impresionat, face semn ca armata să se oprească. Apoi, poruncește să facă un popas. Aici se presupune că Ștefan, curtenii și ostașii săi au avut un scurt timp de odihnă, „…când se întorcea de la o luptă și cu această ocazie ar fi răsplătit cu moșia Odobeștilor pe uyn Ion Odoabă pentru vitejie”. Legenda, culeasă prin 1933 de la locuitori de către învățătorul Cezar Uncescu, stabilește locul acela de popas „… pe dealul de la nord-est al Odobeștilor, numit «La Scaune»”.
Povestea satului e cu totul alta. Înainte de 1400 „…între satele Berbinceni și Chiticeni și-a avut casa cneazul Veariș sau Veriș Stanislav. Moșia lui era întreaga vale de la satul Odobești-Bacău până la satul Căutușeni-Roman”. Pe la 1414 satul este dăruit de către Alexandru cel Bun boierului Toader Pitic. Nu se știe din ce cauză, dar satul s-a mutat „…tot pe această vale, puțin mai la sud-vest de satul Odobești de azi, unde s-a întemeiat satul Verișeni, care mai pe urmă s-a numit Odobești, de la Odoabă”. O vreme nu s-a mai știut nimic de sat. Prin 1930 locuitorul Gheorghe N. Cristea, din Odobești, avea în proprietate un uric din 25 martie 1546. Era „…bine păstrat, pecetea de ceară e ruptă doar într-o marginme și-i lipsește șnurul de mătasă”. S-a făcut după acest document și o copie (un surat) care a fost tradus de dascălul; Gheorghe Evloghie. Mai exista și un suret de la Petru Rareș, „…același an, lună și zi”, prin care se vorbește dfe Ion Odoabă, „…care avea de cumpărătură satul Verișani încă din vremea lui Ștefan cel Mare”. Mărgilat, Marișca, Anușca, sara și Sofiuica erau nepoții lui Ion odoabă și treceau drept „bătrînii satului”. Iată că și Bacăul are un Mărgelat, ce-i drept nu atît de celebru ca cel interpretat de Florin Piersic.
Mai există și astăzi păreri împărțite privind satul Odobești din comuna Secuieni. Intrebarea era: „Să fi existat în aceste părți două sate, unul a lui Veariș Stanislav (Verișani) și altul a lui Odoabă (Odobești)”?
În 1866, la Odobești se va ridica biserica parohială „Sf. Voievozi”, din lemn și vălătuci, de către enoriași. Odobeștenii nu și-au uitat trecutul, legendele.
În acest an al comemorării morții marelui voievod întreaga suflare va participa la sfințoirea unui monument în amintirea trecerii pe acest meleag al lui Ștefan cel Mare și Sfânt. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns